„Copiii nu citesc, nu învaţă, nu sunt atenţi la ore!“, „copiii se plictisesc la clasă, preferă smartphone-ul, nu cartea; Facebook-ul, nu dialogul! Copiii nu vor la biserică!“, se conturează reproşurile adulţilor la adresa tinerelor vlăstare. Cine sunt aceşti copii? Oare nu sunt ai noştri, fii sau elevi? Nu sunt ei fructul educaţiei noastre? Ce ne scapă, totuşi? Să fie această generaţie cea mai „altfel“ dintre generaţiile ultimelor două milenii; cea mai prăpăstioasă şi fără viitor? Majoritatea e tentată să spună „da“. Or, tocmai această certitudine ne împinge la o nouă reflexie asupra tinerei generaţii şi îndeosebi a cât de justificate sunt acuzele ce i se aduc. Iată câteva dintre cele mai frecvente reproşuri:
„Elevii nu citesc!“ Din discuţiile cu profesorii şi din constatările personale elevii par să nu mai citească. Cu toate acestea dacă-i observăm îndeaproape, sunt permanent cu ochii în telefon, tabletă sau laptop. Ce fac ei acolo? Ce-au descoperit ei acolo? Se joacă? Unii da; dar nu toţi! Paradoxal, citesc şi-şi exersează abilităţile informatice.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
