Lumina vieţii în credinţă

Duminica a 2-a din Post

(a Sfântului Grigorie Palama) (Mc. 2, 1-12)

În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulţimii să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi prin spărtură au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Şi îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta! Şi s-a ridicat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri nu am văzut niciodată.

Duminica a doua din Postul Sfintelor Paşti este dedicată puterii vindecătoare a credinţei şi luminii dumnezeieşti necreate, pentru a arăta că dreapta credinţă, căreia i-a fost consacrată prima duminică a Sfântului şi Marelui Post, nu este o credinţă teoretică, ci este credinţa care duce pe credinciosul ortodox, trăitor al acestei credinţe, la viaţa şi lumina veşnică a Prea Sfintei Treimi.

Mai întâi, Evanghelia duminicii ne arată în mod deosebitputerea vindecătoarea Mântuitorului, prin care Îşi manifestă dumnezeirea Sa, dar şiputerea vindecătoare a credinţei lucrătoare(Marcu 2, 1-12). Mântuitorul vindecă un om paralizat – numit slăbănog, în limbajul Evangheliei. Cei patru bărbaţi, cunoscând boala semenului lor şi încredinţaţi că numai Mântuitorul îl putea vindeca, au doveditreceptivitateşisolicitudine, deci aveau o credinţă lucrătoare. Ei s-au arătat receptivi la suferinţa semenului lor. Evanghelia nu ne spune că erau în vreun fel apropiaţi celui bolnav, că erau rudenii, prieteni sau vecini, poate tocmai pentru a sublinia generozitatea de care ei au dat dovadă. I-au oferit timp şi energie pentru a-l aduce în casa unde era Iisus. Iar când au constatat că uşa era blocată de o mulţime mare de oameni, n-au renunţat a-l ajuta până la capăt. Şi-au pus în lucrare inteligenţa şi au depus tot efortul pentru a găsi rezolvarea: l-au introdus în casă prin acoperişul plat, în care au făcut o spărtură ca să încapă patul bolnavului, şi l-au lăsat drept în faţa lui Iisus pentru a beneficia de puterea Lui vindecătoare.

Mai multe detalii în “Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente

Preoții români din Serbia se formează pro-viață

O delegație formată din membri ai corpului profesoral de la Facultatea de Teologie din Timișoara s-a întâlnit la începutul săptămânii cu mai mulți preoți din Episcopia Daciei Felix, pentru un atelier pro-viață. Colocviul „Construim împreună…