Dacă fiecare dintre noi ar crede cu adevărat că este cel dintâi dintre păcătoși (așa cum spunem când ne împărtășim cu Sfintele Taine), atunci n-am mai avea nevoie să judecăm.
Dacă am fi ca vameșul (din pilda „vameșul și fariseul”), care nu lua aminte dacă alții sunt mai buni sau mai răi decât el, ci lua aminte numai la păcatele lui și zicea: „Dumnezeule milostiv fii mie, păcătosul”, dacă fiecare dintre noi ar crede cu adevărat că este cel dintâi dintre păcătoși (așa cum spunem când ne împărtășim cu Sfintele Taine), atunci n-am mai avea nevoie să judecăm, să ne trufim, să scoatem la arătare lucruri ce nu trebuie puse la arătare.
(Arhim. Teofil Părăian, Pentru cealaltă vreme a vieții noastre, Editura Deisis, p. 265)
