Cu exact 94 de ani în urmă, în 25 aprilie 1932, la Chișinău, în România Mare, se năștea Lia Manoliu, fiica profesorilor de filosofie Alexandrina și Ion Manoliu.
Cei doi soți Manoliu predau în nordul Basarabiei, la Edineț, dar, în scurt timp, au primit posturi la Botoșani, unde s-au născut frații Liei, gemenii Iacint și Arina.
În 1945, la 13 ani, Lia a început să practice tenisul. A continuat cu volei, baschet, tenis de masă – la toate realizând performanțe de top.
În 1947, a început să practice atletismul. A abordat săritura în lungime, aruncarea greutății și aruncarea discului, proba din urmă consacrând-o în lumea sportului timp de 25 de ani. În anul 1949, a stabilit primele recorduri naționale de junioare.
Din 1950 și până în 1972, a corectat de zeci de ori recordul național la aruncarea discului, de la 41,44 m până la 62,06 m – cel din urmă depășit abia după 11 ani, în 1983.
Lia Manoliu a fost campioană națională de 12 ori și campioană balcanică de șapte ori.
În 1952, la Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952, a ocupat locul 6, devenind prima atletă româncă finalistă la o olimpiadă.
Până în 1972 inclusiv, a participat la șase ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice, devenind astfel prima sportivă din lume care a realizat această performanță – fapt consemnat în Guiness Book of World Records.
Secretul ei: Munca și perseverența
„E foarte bine dacă există și talent. Dar nu talentul este totul”, declara Lia Manoliu.
„Principalul, după mine, este dragostea pentru sport. Urmează în ordine perseverența și îndârjirea în muncă, curajul de a o lua de la început atunci când ai constatat că ai apucat pe un drum greșit, tăria de a rezista succesului și insuccesului, bineînțeles.”
„M-am considerat de la început în tagma celor fără de talent sau cu atât de puțin talent, încât nici nu conta și am știut de la început că o să am mai mult de lucru ca ceilalți, ca să rezolv acest handicap”, mai declara ea.
A contribuit la societate
Concomitent cu activitatea sportivă, Lia Manoliu a frecventat și absolvit Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic București (promoția 1956).
A lucrat ca inginer electroenergetician la IPROMET București și a absolvit o școală de ziariști sportivi organizată de ziarul „Sportul Popular”.
Funcții și distincții
După 25 de ani de sport la cel mai înalt nivel, au urmat 25 de ani în conducerea mișcării olimpice românești. Între 1990 și 1998, a fost președinta Comitetului Olimpic Român.
Experiența sportivă polivalentă, cultura sa și faptul că vorbea bine cinci limbi străine (franceza, engleza, germana, rusa, italiana) au recomandat-o pentru activitatea în diverse organisme sportive internaționale.
În 1975, Comitetul Internațional Olimpic i-a decernat Ordinul Olimpic „Colanul de bronz”, iar UNESCO i-a decernat Premiul Internațional Fair Play pentru anul 1974.
Lia Manoliu s-a mutat la cele veșnice în 9 ianuarie 1998, la vârsta de 65 de ani. Este înmormântată la Cimitirul Bellu din București.
Inspirație peste timp
În 2017, la 85 de ani de la nașterea sportivei, Teatrul Național Radiofonic a difuzat în premieră două spectacole-document dedicate ei: Drumul spre Cartea Recordurilor și Lacrima din aurul olimpic.
Complexul Sportiv Național de la București, unde sportivii se pregătesc pentru olimpiade și alte competiții internaționale, poartă numele Liei Manoliu.
Surse: Rador; Societatea Română de Radiodifuziune
Sursa foto: Matricea Românească (deschidere articol)
