Anul acesta s-au împlinit 30 de ani de la reînființarea Seminarului Teologic la Câmpulung și 90 de ani de la desființarea vechiului Seminar al Orfanilor de Război. Cu acest prilej, luni seară a fost lansată monografia aniversară dedicată de pr. Daniel Marius Oprescu Seminarului Orfanilor de Război.
Seminarul Orfanilor de Război a funcționat timp de 12 ani la Mănăstirea „Negru Vodă”, în 2024 împlinindu-se 90 de ani de la desființarea lui. Cu această ocazie, pr. Daniel Marius Oprescu a realizat monografia aniversară intitulată „Seminarul Orfanilor de Război Miron Patriarhul – Școală de educație pentru fiii mucenicilor neamului”.
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a sprijinit editarea lucrării, al cărei cuprins va continua cu o parte dedicată perioadei redeschiderii seminarului, în 1994, după 60 de ani de la desființare.
Pe scena amfiteatrului Colegiului Național Pedagogic „Carol I” au fost prezenți: preotul Daniel Oprescu, pr. Ionel Cojocaru, directorul Seminarului Teologic Ortodox „Iustin Patriarhul”, profesorul Irinel Vintilă și preotul Ovidiu Vlăsceanu, la pian Andra Mareș.
Despre ideea scrierii acestei monografii, pr. Ovidiu Vlăsceanu a susținut o prelegere prin care a afirmat:
„ideea mocnea de mai mult timp în sufletul autorului, existând în trecut câteva tentative de întocmire a ei. Doar că timpul nu a fost atunci cel potrivit.”
Deschiderea Seminarului
„Cei 41 de elevi înscriși aici urmau să parcurgă opt ani de studiu, până la absolvire. Acești elevi orfani de tată proveneau din toată țara. Ctitorul acestui seminar este patriarhul Miron Cristea, în acea vreme, mitropolit primat. El a aprobat înființarea acestui seminar, înștiințând ministrul Cultelor și al Artelor de această hotărâre, printr-o adresă din 27 iunie 1922. Evenimentele organizate cu ocazia inaugurării seminarului au debutat cu venirea mitropolitului Miron Cristea”, a transmis pr. Ovidiu Vlăsceanu.
Primul seminar al orfanilor de război
După alocuțiunea pr. Ovidiu Vlăsceanu, pr. Daniel Oprescu a continuat povestea primului seminar teologic înființat vreodată pentru orfanii de război, evocând portretul pr. Gheorghe Stroian.
„Doctorul Nicolae Cădere, împreună cu soția sa, au locuit la Mănăstirea „Negru Vodă” și au început să îi îngrijească pe copiii orfani ca pe copiii lor.”
„De la secularizarea averilor mănăstirești, de la Cuza, mănăstirea a fost transformată în biserică de parohie. Începând cu 1908, aici slujea un preot destoinic, despre care cred ca s-a scris foarte puțin și care merită să fie adus în discuție: preotul Gheorghe Stroian. Un preot care a cunoscut războiul, fiind pe front cu Regimentul 70 Infanterie Muscel. După ce s-a întors de pe front, a încercat să pună umărul la această inițiativă lăudabilă”, a adăugat pr. Daniel Oprescu.
Rolul părintelui Gheorghe Stroian a fost subliniat prin implicarea sa în înființarea seminarului teologic, care le-a oferit acestor copii orfani un loc de muncă în viitor. Preotul i-a propus mitropolitului primat Miron Cristea instituirea unui astfel de seminar, necesar într-o vreme de război, în care mulți oameni, dar mai ales preoți, își pierdeau viața.
S-a amintit de deportarea preoților în Siberia, de exilul lor din Transilvania, accentul căzând și mai puternic pe utilitatea pe care a avut-o înființarea seminarului de la Câmpulung.
Foto credit: Facebook / Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului – AAM
