Pelerini din tot județul Bacău sunt așteptați, alături de credincioșii de pe Valea Zeletinului, să ia parte duminică, 22 mai 2016, orele 09.00, la slujba de sfințire a Mănăstirii Răchitoasa, ce va fi oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului. Acest așezământ monahal, ctitorit în veacul al XVII-lea, transformat după Legea Secularizării din 1863 în leprozerie, apoi în cămin de bătrâni, a redevenit, după mai bine de 150 de ani, mănăstire inclusă în circuitul religios și turistic. Aceasta a fost restaurată ca urmare a implementării unui proiect cu fonduri europene, derulat între anii 2014 – 2015.
Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim: „Când vorbim despre Mănăstirea Răchitoasa, vorbim despre o durere întru nădejde, căci dincolo de cruce este Învierea. A fost o minune a Maicii Domnului care a dorit să se întoarcă aici”.
După secularizarea din anul 1863, când a suferit o dureroasă desfigurare, eruditul Ierarh Melchisedec Ștefănescu, Episcop al Romanului, sublinia în anul 1882: „Mănăstirea aceasta este acum prefăcută în penitenciar pentru oameni fără căpătâi și vicioși. Biserica e în bună stare, dar încăperile mănăstirii, unde locuiesc deținuții, precum și personalul administrativ al penitenciarului, sunt vechi, neîgrijite și umede și reclamă urgente îmbunătățiri pentru ca penitenciarul să nu devină lăcaș de condamnați la moarte”.
Anii de după 1990 au găsit într-unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din zona Moldovei, un așa zis cămin de bătrâni.
”Totul a trecut printr-o transfigurare căci, mai întâi, a fost desfigurarea. Era imaginea unei tristeți de nedescris văzând o mănăstire care, dintr-o venerabilă oază de liniște cum fusese gândită de ctitorii săi, a devenit un spațiu pentru bătrâni ținuți în condiții neprielnice. Era o durere și pentru mănăstire și pentru oameni, căci acolo era un spațiu al izolării. Două suferințe în același mănunchi. Acest fapt m-a întristat, dar nu m-a deznădăjduit”, mărturiseşte Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim.
„Munca de zi de zi pentru a reda lumina acestei grădini a Maicii Domnului, întunecată temporar de neputințele unei societăți definită fără dimensiunea filantropiei creștine, a însemnat coroborarea rugăciunii cu smerenia și îndelunga răbdare. La Mănăstirea Răchitoasa am împropriat sintagma „Hristos a murit iubind”, a precizat Înaltpreasfinţia Sa.
În perioada aprilie 2014 – decembrie 2015, s-au desfăşurat activități de restaurare, consolidare, protecție și conservare a clădirilor de patrimoniu, investiții de bază la ansamblul arhitectural mănăstiresc (cele cinci pavilioane, paraclis, turnuri, ziduri, biserica, clopotnița), restaurarea picturilor interioare, a frescelor și a picturilor murale exterioare, modernizarea utilităților (energie electrică, alimentare cu apa și canalizare), îmbunătățirea căilor de acces și parcare, iluminat interior și exterior, amenajări peisagistice pentru punerea în valoare a obiectivului turistic.
„Cu o haină nouă, într-o lumină ce pogoară bucurie peste Valea Zeletinului, Mănăstirea Răchitoasa și-a redescoperit locul și menirea izvodite din sufletului ctitorului. Mulțumim celor care au ajutat la refacerea acestui ansamblul mănăstiresc, un patrimoniu ce rămâne în grija Bisericii și care va reflecta cultura, civilizația și spiritualitatea acestui popor”, a conchis Chiriarhul locului.
