Ziua Unirii Principatelor este mai mult decât un act politic, ci o lucrare și mai profundă a unui popor care a înțeles că nu poate merge înainte decât împreună, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Atanasie, Arhiepiscopul Marii Britanii și Irlandei de Nord, în mesajul prilejuit de Ziua Unirii Principatelor.
Astfel, afirmă ierarhul, istoria poporului român confirmă Scriptura.
„Unirea a fost, în acest sens, un act de curaj interior: curajul de a recunoaște că identitatea nu se apără prin izolare, ci prin comuniune, și că demnitatea unui popor se clădește pe capacitatea de a-și purta istoria împreună”.
„Scriptura ne amintește că Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui (Matei 12:25), iar istoria noastră confirmă această înțelepciune. Unirea din 1859 nu s-a născut din forță, ci dintr-o convingere lăuntrică: aceea că unitatea este condiția supraviețuirii și a demnității”, a transmis Arhiepiscopul Atanasie.
Reflectând asupra contextului istoric al Micii Uniri, Arhiepiscopul Atanasie subliniază de la început că acest moment fondator nu s-a născut într-un climat favorabil, ci într-o vreme a încercărilor adânci.
„Principatele Române trăiau sub amenințări externe, sub greutatea dependențelor politice și sub povara unei istorii adesea frânte. Tocmai de aceea, Unirea a fost mai mult decât un proiect politic: a fost un răspuns la suferință, o formă de a spune că durerile îndurate nu pot rămâne fără sens”, a continuat IPS Atanasie.
Un deziderat pregătit în tăcere
Vorbind despre sensul profund al acestui parcurs istoric, ierarhul arată că poporul român a învățat să își poarte durerea fără deznădejde.
„În fața acestor încercări, poporul român a învățat o lecție adâncă: că suferința, atunci când este purtată cu răbdare și nădejde, poate deveni loc de rodire. Sfânta Scriptură ne amintește: Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre (Luca 21:19)”.
„Această răbdare istorică, unită cu speranță, a făcut posibilă o unire care nu a fost grăbită, ci așteptată, dorită și pregătită în tăcere”, a continuat Arhiepiscopul.
Românii au ales să construiască împreună
Poporul român a avut nădejde în viitorul său, chiar și în momentele de suferință. Potrivit Înaltpreasfinției Sale, a fost o nădejde matură, nu una marcată de naivitate.
„Unirea de la 1859 a fost, astfel, o transformare a durerii în nădejde. Ea a arătat că un popor nu se definește doar prin victoriile sale, ci mai ales prin felul în care știe să își asume rănile și să le transfigureze într-un drum comun”.
„Dincolo de diferențe regionale, de interese sau de temeri, românii au ales să creadă că viitorul poate fi altfel, dacă este construit împreună”.
„Această nădejde nu a fost una naivă, ci una matură, crescută în conștiința că unitatea nu promite absența suferinței, ci sensul ei. Unirea nu a șters trecutul, dar l-a asumat; nu a anulat rănile, dar le-a așezat într-o perspectivă mai largă, în care durerea nu mai dezbină, ci unește”, a adăugat IPS Atanasie.
Biserica a rămas spațiul unității
În acest parcurs al unității, rolul Bisericii este prezentat ca fiind esențial. Arhiepiscopul Atanasie amintește că, de-a lungul istoriei, „Biserica a rămas spațiul unității care nu se frânge”.
„Ea nu a fost doar martor al evenimentelor istorice, ci locul în care sufletul unui popor s-a adunat, s-a vindecat și a învățat să meargă mai departe. Credința a păstrat vie conștiința apartenenței, a legat generații și a ținut împreună limba, rugăciunea și nădejdea”, a subliniat ierarhul.
Pentru românii din diaspora, această realitate se trăiește zilnic. Arhiepiscopul Atanasie arată că „Biserica rămâne astăzi locul în care Unirea se trăiește concret”, unde „parohia devine casă”, iar comunitatea „devine familie”.
Aici, „diferențele de regiune, de experiență sau de generație nu dezbină, ci se adună într-o comuniune vie”.
Darul Unirii trebuie dus mai departe
În final, ierarhul avertizează că unitatea nu este un bun câștigat definitiv. „Mica Unire ne amintește că unitatea nu este un fapt împlinit definitiv, ci o responsabilitate”, care trebuie asumată de fiecare generație.
Astfel, pentru Arhiepiscopul Atanasie, Unirea Principatelor rămâne „mai mult decât o comemorare”: ea este „o misiune”, o chemare de a transforma diferențele în bogăție și de a păstra vie unitatea primită, pentru ca aceasta să poată fi dăruită mai departe, „oriunde s-ar afla” românii.
Suntem chemați să dăm acest dar mai departe, a continuat IPS Atanasie.
„Privind spre viitor, Mica Unire ne provoacă să ne întrebăm nu doar ce am primit, ci ce lăsăm mai departe. Unitatea nu se transmite prin discursuri, ci prin exemplu. Ea se vede în capacitatea de a construi punți, de a depăși orgolii și de a alege binele comun chiar și atunci când este mai greu”, a mai afirmat Arhiepiscopul Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Foto credit: Arhiepiscopia Marii Britanii și Irlandei de Nord
