Ionel Florian Lixandru despre sat: Unitatea teritorială cea mai mică, celula STEM de la care se poate însănătoși o societate

„Satul rămâne unitatea teritorială cea mai mică, în sens administrativ. Dar poate că el este și celula STEM de la care se poate însănătoși o societate”, a spus Secretarul de stat Prof. Ionel Florian Lixandru luni la Simpozionul Național de Teologie.

„Pentru ca această celulă să-și facă treaba, într-o exprimare medicală, Biserica și Școala constituie doi piloni importanți în restaurarea sănătății sale interne – educație și virtuți. Abilități și atitudine. Suflet, minte și corp”, a adăugat reprezentantul Ministerului Educației Naționale.

Simpozionul Național de Teologie de la București are loc în acest an sub titlul „Satul românesc: vatră a plămădirii, păstrării și promovării ființei naționale și a credinței ortodoxe”.


Mesajul integral rostit de Secretarul de stat Ionel Florian Lixandru în deschiderea evenimentului:

Astăzi se deschid lucrările Simpozionului Național de Teologie cu tema: „Satul românesc: vatră a plămădirii, păstrării și promovării ființei naționale și a credinței ortodoxe”. Sunt onorat să particip la deschiderea lucrărilor pe o temă atât de actuală și de importanță deosebită, satul fiind un adevărat km 0 al unei societăți, matca sa.

Satul românesc, atât de prezent în literatură, pictură și alte arte, este și o prezență continuă în educație: sursă de modele de învățători și dascăli, originea devenirii unor nume mari așezate pe frontispiciul cultural și științific al țării noastre, păstrător al tezaurului de învățătură transmisă din generație în generație, satul este punctul de plecare în multe povești personale de succes ale unor oameni care s-au format moral și educațional în satul românesc.

Triada Familie – Școală – Biserică din orice comunitate sătească și „sănătatea” acestei relații definitorii pentru comunitatea rurală sunt reperele care ne pot seta anumite așteptări de la satul respectiv. Într-un sat cu familii funcționale, cu o școală prezentă și cu o biserică activă ne putem aștepta la realizări cu totul spectaculoase, întrucât fundamentul este bine așezat: ancorele familiei, educația dată de școală și morala creștină sunt o bază de pornire în viață pe care se vor așeza toate celelalte: oportunități și perspective de educație și dezvoltare  profesională, integrare socială, o viață cu bune repere pentru momentele grele și decizii complicate.

Familia, de obicei lărgită, constituia sursa de educație morală, alături de biserică – aceasta oferea reperele de comportament dezirabile în comunitate, opera cu noțiuni precum ”buna cuviință”, ”respect”, ”demnitate” – astăzi le considerăm complicat de format, necesitând ample dezbateri despre formarea caracterului și cum să furnizăm programe speciale în acest scop.

Școala de la sat, alături de biserică, punea primele baze ale educației sistematice, continuând pe cea din familie. Literația de astăzi o regăsim în școala de la sat de odinioară  – cititul și scrisul erau îmbinate cu lectura scripturii care devenea ”conținut” plin de sensuri, solicitând elevii la înțelegerea profundă și practicarea îndemnurilor de comportament.

Satul românesc a constituit, de-a lungul timpului, o adevărată școală în sine, un mediu educațional complet, un ecosistem: țăranul român transfera către urmașii săi atât abilități practice, meșteșuguri, acel know-how / să știi să faci pe care astăzi îl dorim atât de mult și îl prețuim la profesioniștii din jurul nostru, cât și o întreagă filosofie existențială despre viață, sensul acesteia în raport cu eternitatea, sensul comunității, fundamentele valorice, cadrul relațional interpersonal, criterii pentru înțelegerea umanității în complexitatea și varietatea ei, modalități concrete de raportare la situații critice, la decizii complicate și… la sine.

Astăzi, satul românesc se confruntă cu multiple provocări: depopulare, marginalizare în raport cu viața urbană, disparități între comunități mai bogate și mai bine articulate instituțional, comunitar și altele care sunt lipsite de resurse pentru a depăși praguri de sărăcie și degradare morală.

În aceste schimbări continue, determinate de ritmuri alerte economice și tehnologice, mobilitate și oportunități de muncă internaționale la îndemână, pe fondul unei vulnerabilități sociale tot mai profunde, este nevoie să repornim abordarea la „firul ierbii”, sat cu sat, cu fiecare comunitate în parte. Să construim și să întărim parteneriatele funcționale, între buna guvernanță, școală și biserică, aplecându-ne spre sprijinirea familiei și accesibilizarea educației de calitate pentru fiecare copil.

Aici, ajutorul oferit de Biserica Ortodoxă, prin misiunea sa social-educațională desfășurată la nivel de parohii s-a dovedit, în foarte multe situații, principala resursă pentru reușita unor copii.

Satul rămâne unitatea teritorială cea mai mică, în sens administrativ. Dar poate că el este și celula STEM de la care se poate însănătoși o societate. Pentru ca această celulă să-și facă treaba, într-o exprimare medicală, Biserica și Școala constituie doi piloni importanți în restaurarea sănătății sale interne – educație și virtuți. Abilități și atitudine. Suflet, minte și corp.

Sper ca această cooperare ce s-a dovedit benefică de-a lungul timpului să fie rodnică și în continuare, căutând împreună cele mai bune soluții pentru revigorarea satului românesc și a celor care viețuiesc în el – familii și copiii lor. Apreciez tematicile alese în cadrul simpozionului și vă doresc succes pe parcursul lucrărilor! Vă asigur de sprijinul meu în colaborarea cu Ministerul Educației și cred că într-adevăr numai în unire și cooperare vom reuși!

Secretar de Stat

Ionel Florian Lixandru


Foto credit: Ziarul Lumina / Mihnea Păduraru

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente