Întâlnirea omului cu Dumnezeu: recunoştinţă sau indiferenţă ?

Duminica a 29-a după Rusalii (a celor 10 leproşi) Luca 17, 12-19

În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi, care au stat departe şi care au ridicat glasul, zicând: Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne! Şi, văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Iar acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Ridică-te şi du-te! Credinţa ta te-a mântuit!

Printre numeroasele mi­n­uni săvârşite de Mân­tuitorul Hris­tos, care au reţinut a­­tenţia Sfântului Evanghelist Lu­­ca, se numără şi cea de as­tăzi, a vindecării celor zece le­proşi. Ne întrebăm: de ce Bi­se­rica a rânduit citirea acestei pe­ricope evanghelice în apro­pie­­rea praz­nicului Botezului Dom­­nu­lui? În Vechiul Testa­ment se vor­beşte despre o sin­gu­­ră vinde­ca­­re de lepră: a lui Nee­man, cel ca­re este pus să se scal­­de în Ior­dan, şi, ieşind din apă, bubele, pe­tele albe ale leprei, se în­de­păr­­tează de la el, mi­­nunea vin­de­­cării de lepră fiind dublată şi de minunea rege­ne­rării trupului lui Neeman – „i s-a înnoit trupul ca trupul unui co­pil mic şi s-a cu­ră­ţit“ (IV Regi 5, 14). Ni se atra­ge atenţia, a­şa­dar, că Iordanul cel nou, sfinţit prin prezenţa lui Hristos, vin­de­­că lepra sufletului şi că, în ce­le din urmă, Taina Sfân­tului Bo­tez, Iordanul care um­ple mar­­ginile pământului, la a­­ceas­ta ne cheamă: la ridicarea le­­prei de pe noi, a leprei din noi şi a leprei dimprejurul nostru. Sfin­­ţindu-ne cu apa Iordanului, mai­­ca şi obârşia Botezului, ne pre­­gătim casele să vină Hris­tos ia­răşi. Sfinţindu-ne cu apa Ior­danului, primim puterea de a intra în Împărăţia veşnică a Îm­pă­ratului Dumnezeu. Dar, ia­tă, oare avem de fiecare dată tă­ria să ne întoarcem către Dom­nul, să cădem la picioarele Lui şi să-I mulţumim? Câţi dintre noi nu punem vindecările ex­clusiv pe seama medicamen­te­lor, pe sea­ma medicilor noş­tri, pe sea­ma voinţei noastre, pe seama ori­cui altcuiva decât Dum­nezeu? Evanghelia acestei du­minici ne arată cât de puţini sunt cei care ştiu să mulţumească lui Dum­nezeu, chiar şi atunci când se bucură din partea Lui de cele mai mari daruri.

Mai multe detalii în “Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente