Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat participanților la cel de al VIII-lea Congres Național „Hristos împărtășit copiilor”, organizat de Patriarhia Română în colaborare cu Ministerul Educației și Cercetării Științifice și cu Organizația World Vision România – Mănăstirea Caraiman, 21-23 septembrie 2015:
Congresul Național „Hristos împărtășit copiilor” își aniversează astăzi cea de-a VIII-a ediție, fiind organizat de Patriarhia Română în colaborare cu Ministerul Educației și Cercetării Științifice și cu Organizația World Vision România.
Biserica noastră este preocupată astăzi, în mod special, de îmbunătățirea calității învățământului teologic la toate nivelurile, începând cu seminariile teologice și facultățile de teologie și până la ora de religie din școli sau programele catehetice ale parohiilor.
Grija aceasta decurge din responsabilitatea imensă ce revine Bisericii în transmiterea credinței religioase, a identității culturale și naționale, în educația noilor generații de copii și tineri, după îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Deci, dar, fraților, stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați învățat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (2 Tesaloniceni 2, 15). Exigenţa aceasta privește întreaga Biserică, însă un rol aparte îl au dascălii de religie și cateheții din parohii.
Finalitatea actului educațional la nivelul orei de Religie și al catehezei parohiale vizează modelarea copilului și a tânărului într-un om credincios, iubitor de Hristos şi de Biserică, capabil de dialog şi cooperare în familie şi societate.
Astăzi populaţia creştină a României se confruntă cu o abordare a educației tot mai secularizată, care vizează excluderea contribuției creștine din procesul educațional în schimbul unui sistem limitat doar la cunoașterea lumii materiale, limitate şi trecătoare, fără a cunoaște lucrarea harului lui Dumnezeu în creație și în viața oamenilor.
Sfinții Părinți ai Bisericii au fost permanent preocupați de creșterea spirituală și intelectuală a credincioșilor și mai ales a tinerilor pe care îi păstoreau. Ei s-au dovedit a fi în timpul lor şi de-a lungul veacurilor călăuze sau îndrumători spre viața duhovnicească și au oferit soluții pentru problemele majore care frământau societatea timpului lor, accentuând rolul educaţiei în viaţa societății. În acest sens, Sfântul Grigorie Teologul considera că: „toți oamenii cu mintea întreagă vor recunoaște că printre toate bunurile pământești locul întâi îl ocupă educația (…)” (Cuvântarea 43 – Elogiul Sfântului Vasile cel Mare).
Având ca model misiunea formativ-educațională a Sfinților Părinți ai Bisericii, educația creștină actuală trebuie dimensionată și realizată în acord cu nevoile şi capacitățile sufletești specifice fiecărei vârste, adică înzestrarea spirituală a copiilor și a tinerilor cu cele mai bune cunoștințe moral-religioase fundamentale, pentru cultivarea bunătăţii şi frumuseţii sufletului.
Prin urmare, educația creştină a copiilor şi tinerilor nu trebuie limitată la transmiterea de informații intelectuale, ci va urmări, în special, formarea moral-spirituală a copiilor și a tinerilor, modelarea caracterului și a personalității lor în acord cu idealul Evangheliei iubirii lui Hristos și cu lumina vieţii spirituale a Bisericii. Cu alte cuvinte, ținta finală a educației religios-morale trebuie să fie creșterea duhovnicească a copiilor și a tinerilor în iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni, în special prin implicarea lor atât în viaţa liturgică a Bisericii, cât și în activitățile culturale şi social-filantropice ale comunității parohiale.
Acest demers presupune o cooperare mai intensă între profesorul de Religie și catehetul parohial, o implicare a ambilor factori educaţionali în procesul de creştere spirituală a copiilor și tinerilor. În acest sens, se impune şi o regândire a rolului şi vocației profesorului de Religie și a catehetului în actul educațional. Întrucât învățământul din țara noastră se află într-o continuă stare de reformare și tranziție, trebuie accentuată nu doar latura pur informativă a procesului educațional, ci şi dimensiunea formativă a elevului. Se știe că sistemul actual pune accent pe latura cognitivă, neglijând adesea armonizarea acesteia cu latura afectivă și comportamentală a persoanei. De aceea, cunoașterea intelectuală despre Dumnezeu trebuie însoțită de cunoașterea lui Dumnezeu prin trăirea credinței ca participare activă la dumnezeiasca Liturghie și la celelalte slujbe ale Bisericii. Privarea copiilor și a tinerilor de experiența comunional-liturgică a Bisericii pe termen lung poate conduce la indiferența și înstrăinarea lor de experiența vie a Bisericii și de latura formativ-duhovnicească, cu grave consecințe pentru viața lor spirituală. Ori tocmai formarea spirituală dă sens vieţii lor în familie şi în societate, dar şi orientării lor spre iubirea eternă a lui Dumnezeu, a Preasfintei Treimi.
Binecuvântăm și felicităm pe toți factorii educaţionali animaţi de responsabilitate și dragoste jertfelnică, care s-au implicat şi se implică în acest proiect educațional aducător de roade bogate în activitatea misionar-pastorală și educativ-catehetică din Biserica noastră.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
