Astăzi a început să strălucească pentru noi ziua sfântă și solemnă a Înălțării Domnului nostru, Iisus Hristos: „Să ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Psalmul 117, 24). Hristos s-a pogorât, iadul s-a deschis! Hristos s-a înălțat, cerurile s-au luminat. Hristos pe cruce, să batjocorească cei înnebuniți de mânie! Hristos în mormânt, să mintă paznicii! Hristos în iad, să fie văzut de toți cei adormiți; Hristos în cer, să creadă toate neamurile!
(Predica 265/A, 1)
Hristos – Dumnezeu deasupra noastră și om printre noi
Fraților, voi știți că Domnul nostru, Iisus Hristos, s-a făcut pentru noi ceea ce suntem noi1, dar totuși a rămas și în acel chip, în care este egal cu Tatăl2. Căci noi credem că Fiul lui Dumnezeu a devenit părtaș al slăbiciunii noastre, fără a fi lipsit de măreția Sa. Prin urmare, aceasta este credința noastră: Hristos este Dumnezeu deasupra noastră și om printre noi.
(Predica 265/A, 2)
Realitatea Înălțării Mântuitorului cu trupul
Domnul nostru, Iisus Hristos, după ce a înviat din morți, vrând să le dovedească, printr-o mărturie cu totul neîndoielnică și de încredere, că a înviat în același trup, în care a atârnat pe cruce, a mai stat împreună cu apostolii Săi patruzeci de zile, intrând și ieșind, mâncând și bând (cf. Fapte 10, 40-41). Aceasta a trebuit să se întâmple, ca să fie întăriți în credință cei care se îndoiau, să fie vestit adevărul Evangheliei urmașilor, să le arate celor credincioși viitoarea nestricăciune a trupului lor și nemurirea, în acea fericire veșnică și ca să fie combătuți oamenii răi care cunoșteau despre Dumnezeu și învățau altceva decât adevărul. După înviere, s-a înălțat la cer în același trup în care, după ce a murit, s-a pogorât la iad. De bună seamă, a așezat, în cer, lăcașul trupului său nemuritor, pe care El Însuși și L-a creat în pântecele Maicii Fecioare.
(Predica 265/B, 1)
Am fost făcuți moștenitori ai vieții veșnice
Așadar, și a murit viața și a rămas în ființă viața, și a înviat viața și prin moartea sa, ucigând moartea, ne-a dat nouă viață. „Moartea a fost înghițită de biruința” (1 Corinteni 15, 54) lui Hristos, Care este viața veșnică. Deci, după cum a spus apostolul: „a înghițit moartea ca noi să fim moștenitori ai vieții” (cf. 1 Petru 3, 22). Am devenit moștenitori ai vieții veșnice prin Hristos, prin Care am fost izbăviți de moartea veșnică și ale Cărui mădulare noi suntem, mai presus de orice îndoială. În a patruzecea zi, adică astăzi, Domnul Iisus s-a urcat la cer, în timp ce apostolii priveau și se minunau (cf. Fapte 1, 9), iar în vreme ce ei stăteau acolo și vorbeau, pe neașteptate, un nor L-a luat și a fost dus de la ei în cer. (Predica 265/B, 5)
Hristos și Biserica
Și ce a spus despre Biserică? „Și peste tot pământul slava Ta. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule!” Noi nu L-am văzut pe Hristos. Apostolii L-au văzut. Ei erau acolo. El i-a adus pe muntele Măslinilor (cf. Fapte 1, 12) și ei L-au întrebat în legătură cu sfârșitul lumii, iar El le-a răspuns: „Nu este al vostru a ști vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa, ci veți primi putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea, până la marginea pământului. După ce a spus acestea, un nor L-a luat” (Fapte 1, 7-9).
După aceste cuvinte nu a vrut să mai spună nimic. A vrut ca acestea să fie ultimele cuvinte, prin care să ne sădească în inimi, cât mai adânc, Biserica Sa care urma să se întindă în toată lumea, deoarece mulți aveau să își facă turmele lor, să adune învățăcei după ei și să facă erezii și schisme, în diverse locuri. Vița-de-vie ocupă totul, acolo unde au fost tăiate mlădițele. Mlădița rămâne acolo unde a fost tăiată. Vița-de-vie crește și se întinde peste tot, ocupă totul. La fel a făcut și Biserica.
El a dăruit Biserica, după cum a făgăduit, mirele a dat mireasa. (†¦) Care este slava Ta? Este Biserica Ta, mireasa Ta. (†¦) Cu adevărat, mare taină! Am fost invitați la nuntă și noi înșine suntem nunta. La nunțile oamenilor, una este mireasa și alții sunt nuntașii. Noi suntem și nuntași și tot noi suntem și mireasa. Căci noi suntem Biserica și suntem invitați în Biserică? Și pentru ce am fost invitați? Preaiubiților, dacă acum s-a împlinit, dacă acum vedem, dacă acum vedem că s-a împlinit, dacă nu poate fi tăgăduit ceea ce spunem: „Peste tot pământul s-a întins slava Ta”, când va fi venit mirele, ce vom fi? O, dacă am păstra ceea ce am primit!
(Predica 265/E, 4)
(Traducere din limba latină de Corneliu Clop)
1 †‘Și-a asumat firea omenească.
2 †‘Firea dumnezeiască.
(Articol preluat de pe www.ziarullumina.ro)
