„În momentele de încercare se vădește adevărata credință”, a subliniat Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul în predica de duminică. Episcopul vicar patriarhal a explicat evanghelia Vindecării lunaticului, în care se vorbește despre puterea credinței.
„Importanța credinței pentru viața și pentru mântuirea noastră este imensă! Dacă suntem obișnuiți să credem și să acceptăm că toate Îi sunt cu putință lui Dumnezeu, în Evanghelia de astăzi Iisus, Fiul lui Dumnezeu, pare să transfere în mâinile oamenilor o astfel de putere: Toate sunt cu putință celui ce crede, îi spune tatălui copilului stăpânit de demon”, a amintit ierarhul.
„E ca și cum ar spune că prin credință poți avea acces la puterea nemărginită a lui Dumnezeu.”
„Dacă poți să crezi, toate sunt cu putință celui ce crede! Cu alte cuvinte, Hristos spune așa: Atât de mare este puterea Mea, încât pot să dau și altora puterea de a face minuni. Deci, dacă tu crezi cum trebuie, și fiul tău se va vindeca. Iar tatăl nefericit din evanghelie răspunde: Cred Doamne, ajută necredinței mele, și din clipa aceea, imediat ce tatăl a mărturisit credința și smerenia sa, Iisus n-a mai îngăduit demonului să locuiască în copil, ci îndată l-a vindecat”, a continuat Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul.
Puterea credinței
„Iisus le spune ucenicilor: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar și veți zice muntelui acestuia: «Mută-te!», se va muta și nimic nu vă va fi cu neputință”, a mai amintit episcopul vicar patriarhal.
„Despre ce munte este vorba? În mod evident, pentru a exemplifica, Iisus a arătat spre muntele Taborului, de lângă ei, muntele Schimbării la Față, de pe care El tocmai coborâse.”
„Dar nu se referă fizic doar la muntele de pământ și piatră, ci, așa cum ne tâlcuiește Sf. Maxim Mărturisitorul, munții pe care i-a avut în vedere Domnul Hristos când a spus că pot fi mutați prin credință, sunt altfel decât munții cei de piatră. Sunt munți de răutate, munți de nepăsare, munți de îndoială, munți de necredință, sunt piedicile care stau în fața noastră atunci când e vorba să ne apropiem de Dumnezeu”, a explicat Preasfinția Sa.
„Domnul Hristos a vrut să spună că este vorba de o credință lucrătoare, de o credință care face lucruri mari, nu doar o credință declarativă, de moment.”
Dragostea se nutrește doar din credința cea adevărată
„Mai avem un loc în Sfânta Scriptură unde se pomenește credința care mută munții, numai că altfel”, a continuat ierarhul.
„Și anume, în Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citim: De-aș avea credință atât de multă încât să mut și munții, dar dragoste nu am, nimic nu sunt. În cuvintele acestea, Sfântul Apostol Pavel face legătura între credință și iubire.”
„Domnul Hristos a spus ucenicilor săi: După aceasta vor cunoaște oamenii că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii către alții. Acolo unde nu este dragoste între noi – nu este nici ucenicie adevărată față de Hristos, oricâtă credință am crede că avem! Aceasta este valabil pentru toți: și clerici și credincioși, în familie sau oriunde”, a subliniat Preasfinția Sa.
„Dragostea este mai mare decât credința. Iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele este mai mare decât credința.”
„Numai că ea, iubirea, nu poate exista cu adevărat decât acolo unde este credința cea adevărată, care mută munți de răutate, de patimi și păcate, pentru că tot Domnul Hristos a spus: Din pricina înmulțirii fărădelegilor, iubirea multora se va răci. Unde nu este credință se înmulțesc fărădelegile, se înmulțesc relele și se împuținează iubirea”, a afirmat Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, amintind un alt citat din epistolele Sfântului Apostol Pavel, care vorbește despre „credința lucrătoare prin iubire”.
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a oficiat duminică, la Catedrala Patriarhală, Sfânta Liturghie și slujba de Te Deum pentru Începutul Anului Bisericesc.
Vezi și:
Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
