Intrarea Domnului în Ierusalim,
Duminica a 6-a din Post
(a Floriilor), Ioan 12, 1-18
Înainte de Paști cu șase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți. Și I-au făcut acolo cină și Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor? Însă el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Deci mulțime mare de iudei au aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți. Și s-au sfătuit arhiereii ca și pe Lazăr să-l omoare, căci, din pricina lui, mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus. A doua zi, mulțimea cea mare, care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic și a ieșit întru întâmpinarea Lui și striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei”. Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar, când s-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise despre El și că acestea I le-au făcut Lui. Așadar, dădea mărturie mulțimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți. De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.
Sărbătoarea intrării în Ierusalim a Mântuitorului Iisus Hristos, cunoscută și sub numele de Duminica Floriilor, Duminica Stâlpărilor sau simplu Floriile, este un praznic împărătesc care face trecerea de la perioada Postului Mare la Săptămâna Mare, a Pătimirilor și a Învierii Domnului. Cu câteva zile înainte de răstignirea Sa, Domnul Iisus Hristos a fost primit de mulțimile care Îl slăveau și Îl cinsteau, la intrarea Sa în Ierusalim călare pe un mânz de asină, ca pe Mesia și Împăratul lui Israel. În semn de bucurie, mulțimile aruncau înaintea lui frunze de palmier sau de smochin, simbolul biruinței și chiar și copiii îi strigau cuvinte de laudă. De-a lungul vieții Sale pământești, Iisus mai fusese la Ierusalim, dar de fiecare dată prezența Sa în cetatea lui David trecuse neobservată, spre deosebire de ultima Sa venire, cea pe care o cinstim astăzi, când evenimentul se transformă într-o sărbătoare populară. Acum El intră în Ierusalim ca un Împărat al păcii, iar mulțimile care L-au întâmpinat Îl aclamă ca pe Mesia, Fiul lui David și Împăratul lui Israel. Cu câteva zile mai înainte, Iisus înviase pe Lazăr din Betania, o localitate din apropierea Ierusalimului, vestea acestei minuni răspândindu-se la Ierusalim și în împrejurimi. În drum spre cetatea lui David, Mântuitorul cu ucenicii trec din nou prin Betania, să-l vadă pe Lazăr înviat și pe surorile acestuia, Marta și Maria, fiind primiți cu entuziasm, și li se pregătește o cină a recunoștinței în casa lui Simon leprosul, vindecat tot de Iisus. În timpul mesei, Maria, manifestându-și dragostea și recunoștința pentru învierea din morți a fratelui său, unge cu mir curat picioarele Mântuitorului, gest care l-a scandalizat pe Iuda, viitorul trădător, care o ceartă pentru risipa făcută. În replică, Iisus răspunde printr-o nouă prevestire a morții Sale: „Pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat, căci pe săraci îi aveți pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți pururea” (Ioan 12, 7-8; Matei 26, 12), știind că nu peste multe zile Maria se va număra printre mironosițele care se vor îndrepta spre mormântul Său, ca să-I ungă trupul cu miresme. Unii dintre iudeii prezenți atunci în Betania s-au convins de realitatea învierii lui Lazăr și au crezut în Iisus, fapt care i-a determinat pe mai-marii lor, arhierei sau membri ai Sinedriului, în frunte cu Caiafa, să hotărască uciderea Mântuitorului, dar și a celui înviat de El (Ioan 11, 47-53). A doua zi, duminică 9 Nissan, are loc intrarea lui Iisus în Ierusalim, descrisă de toți Evangheliștii (Matei 21, 11-12; Marcu 11, 1-11; Luca 19, 29-38; Ioan 12, 12-18).
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
