Patru ierarhi s-au unit sâmbătă în rugăciune pentru pomenirea de patru ani a domnului Constantin Iftime, tatăl Arhim. Nectarie Iftime, Marele Eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale din Roman.
Comemorarea a avut loc în biserica Parohiei Măgirești din județul Bacău – Protoieria Moinești, unde Liturghia a fost oficiată de Episcopii Veniamin al Basarabiei de Sud și Nectarie al Irlandei și Islandei, împreună cu Episcopul vicar Teofil Trotușanul al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. La Parastasul oficiat după Liturghie s-a alăturat soborului și Episcopul vicar Timotei Prahoveanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Din sobor au mai făcut parte Arhim. Antipa Burghelea de la Mănăstirea Antim din Capitală, Arhim. Nectarie Iftime, mare ecleziarh al Catedralei Arhiepiscopale din Roman, Părintele Costel Mareș, protopop de Moinești, și Părintele Alexandru Grigoraș, protopop de Sascut.
Să fim conștienți că suntem trecători
„Viața noastră este trecătoare și de foarte multe ori uităm lucrurile cu adevărat importante, trăind departe de Dumnezeu și departe de semenii noștri”, a spus Preasfințitul Părinte Veniamin la final.
„Însă este foarte important ca să conștientizăm că suntem trecători prin lumea aceasta și pe toate să le facem cu multă recunoștință și dragoste față de Dumnezeu, iar El, văzând faptele noastre, să binecuvinteze viața noastră.”
„Este foarte important ca fiecare dintre noi să se străduiască să lase în urmă lucruri frumoase, să nu facă doar umbră pământului, ci pe toate să le facă cu dragoste față de Dumnezeu și față de semeni știind că într-o zi se va prezenta în fața judecății lui Dumnezeu”, a subliniat părintele episcop.
Pronia lui Dumnezeu se manifestă și în suferință
Episcopul Irlandei și Islandei a vorbit despre datoria de a ne ruga pentru cei trecuți la cele veșnice.
„Mai ales să-i pomenim pe cei care, din rânduiala lui Dumnezeu, poate că au plecat mai devreme decât se cuvenea să plece din lumea aceasta. Însă aceasta este pronia lui Dumnezeu”, a spus Preasfințitul Părinte Nectarie. „Uneori rămâne suferință, alteori este o pace și o odihnă care se așază în sufletele noastre, mai ales atunci când a fost suferință pentru persoana care a plecat din lumea aceasta.”
„Punctul culminant și datoria deplină a fiecăruia dintre noi este aceea de a-i pomenim, pentru că, așa cum știm din bătrâni, dacă noi ne vom ruga pentru cei care nu mai sunt, și cei care vor rămâne în viață, ne vor pomeni și pe fiecare dintre noi care mai devreme sau mai târziu vom pleca din această lume”, a mai spus Episcopul Irlandei și Islandei.
Rodul rugăciunii pentru ceilalți ni se întoarce și nouă
„O parte a actului de jertfelnicie și de pomenire a celor adormiți se întoarce la cel care îl săvârșește”, a subliniat și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul. „De aceea, slujba de pomenire rămâne o rugăciune pe care o îndreptăm către Dumnezeu cu încredințarea că Dumnezeu va privi spre dragostea familiei și a tuturor celor prezenți.”
„După cuvintele unui mare poet, cei care nu mai sunt s-au ascuns în lumina celui nepătruns. Și, într-o astfel de lumină, cei care au căutat lumina în viața aceasta, mai ales cei care au trecut la Domnul în preajma sărbătorii Taborului și a Schimbării la Față, lasă această lumină familiei, copiilor îndeosebi și unui fiu recunoscător”, a adăugat Preasfinția Sa.
Pomenirea s-a încheiat cu împărțirea prinoaselor binecuvântate, conform învățăturii și tradiției Bisericii.
Sursa foto: Arhiepiscopia Romanului și Bacăului
