Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a acordat un interviu în cadrul proiectului Hristocentric, în care abordează una dintre cele mai sensibile teme ale timpului nostru: raportul dintre viața duhovnicească și psihologie, nevoia de dialog interdisciplinar și căutarea vindecării integrale a omului contemporan.
Punctul de plecare al reflecțiilor Preasfințitului Damaschin îl constituie antropologia paulină și patristică, pe care o descrie ca pe un cadru holistic al înțelegerii ființei umane.
„În special antropologia paulină, cuprinsă în unele dintre epistolele sale, este deosebit de revelatorie, în sensul că Sfântul Apostol Pavel prezintă constituția omului nu doar dual, parte trupească și parte sufletească, ci merge mai departe, arătând că partea spirituală a omului are două dimensiuni: sufletul, supus legilor firii, dar capabil de creștere, de cădere, de vindecare, de alienare, precum și duhul, partea cea mai rafinată a spiritului, într-un văzduh al înălțimilor spirituale prin care omul poate intra în legătură cu Duhul Sfânt, și prin El, cu întreaga Sfântă Treime”.
„Nedogmatizând trihotomic constituția naturii umane, neforțând înțelegerea acestei alcătuiri în sensul unor etajări sterile, autonome, independente în lucrare și responsabilitate, perspectiva paulină, model și sursă pentru cea patristică, permite o abordare holistică a persoanei umane care explică mai bine și mai adânc, deși niciodată exhaustiv, cele ce țin de om”, a explicat PS Damaschn Dorneanul.
Spovedania și psihoterapia
Ierarhul a vorbit despre Taina Spovedaniei și consilierea psihologică. Spovedania, explică ierarhul, urmărește asumarea personală a responsabilității: „Spovedania nu este ședință de psihoterapie, ea nu urmărește identificarea cauzelor profunde, adânci, ale unei atitudini sau ale unui comportament”.
„Atunci când identificăm, când proiectăm vinovăția, responsabilitatea pe altcineva, nu mai avem combustia necesară pentru vindecare.”
În ceea ce privește relația dintre cele două abordări, poziția sa este lipsită de echivoc: „Cazurile de neputințe care se situează la limita patologiei psihice, sau chiar fac parte din spectrul acesta, se cuvine a fi abordate prin amândouă căile: Spovedanie și consiliere”.
Totuși, a remarcat Preasfinția Sa, în fiecare dintre ele găsim „semnul prezenței lui Dumnezeu Care, prin diferite mijloace și prin oameni credincioși Lui, lucrează la vindecarea făpturii Sale.”
Scara Sfântului Ioan Scărarul
Întrebat despre relevanța scrierilor patristice pentru omul de astăzi, PS Damaschin Dorneanul citează din „Scara” Sfântului Ioan Scărarul, identificând în îndemnul acestuia o intuiție remarcabilă: „În locurile în care te-ai obișnuit să-ți fie frică, nu pregeta să te duci pe întuneric. (…) Mergând acolo, înarmează-te cu rugăciunea.”
Ierarhul vede în acest sfat o convergență cu abordări ale psihologiei moderne și cheamă la un exercițiu comun, apreciind că este nevoie de „cel care, având o experiență duhovnicească în Biserică, s-a specializat și în psihologie și/sau în psihoterapie și care are capacitatea să descopere intuiții ale Părinților Bisericii încă cu mult înainte de unele descoperiri sau dezvoltări ale oamenilor de știință.”
„Antidotul fricii este iubirea”
Preasfinția Sa a transmis, citându-l pe părintele Elpidie Vaianakis, că „antidotul fricii este iubirea; nu ura este opusul iubirii, ci frica”, îndemnând la cultivarea unei iubiri autentice, curățate de superficialitate.
„Nu a aceleia care s-a erodat prin abuz de folosire, fără acoperire, de tipul insignifiantei de acum replici I love you – I love you, too, ci a celei mai înalte: iubirea de Dumnezeu.”
În brațele acestei iubiri, arată ierarhul, omul capătă curajul de a-și accepta limitele: „Ne vom accepta lipsurile, le vom pune înaintea Domnului, rugându-L de iertare și vindecare.”
Foto credit: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
