În ziua prăznuirii „Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință”, astăzi, 23 aprilie la Mănăstirea Stănișoara, din localitatea Călimănești, județul Vâlcea, Liturghia Darurilor înainte sfințite a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Cu acest prilej străvechea chinovie vâlceană de sub masivul Coziei și-a serbat Ocrotitorul, informează Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Râmnicului.
Sărbătoarea a început în seara zilei de 22 aprilie, cu slujba Pavecerniței, Utrenia și Litia, iar astăzi a continuat cu Acatistul „Sfântului Mare Mucenic Gheorghe”, Ceasurile și cu Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfințite.
După Sfânta Evanghelie, Preasfințitul Episcop Emilian Lovișteanul a ținut un cuvânt de învățătură în care a elogiat viața și martiriul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, sfătuindu-i pe credincioșii prezenți să-i urmeze exemplul de curățenie sufletească și sfințenie, în lucrarea lor pentru mântuirea sufletului. „Sărbătoarea Sfântului Mucenic Gheorghe aduce în sufletele noastre, ale tuturor românilor bucurie duhovnicească, pentru că el a fost cel care a luptat pentru dreapta credință și tot pentru dreapta credință ne îndeamnă și pe noi cei de astăzi să luptăm, să iubim biserica noastră strămoșească și să iubim pământul nostru românesc. Așadar, ne bucurăm duhovnicește în această zi pentru că martirul lui Hristos, Sfântul Gheorghe, stă în fața noastră ca un purtător de biruință, ne arată deslușit virtuțile care i-au împodobit sufletul și în același timp ne îndeamnă pe fiecare dintre noi la cinstirea cea adevărată de Dumnezeu, la dreptate cuvioasă și la sfințenie desăvârșită. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe rămâne pentru toate veacurile un exemplu de credință, pentru că a apărat dreapta credință în fața persecutorilor, rămâne un exemplu de dragoste față de Hristos Domnul și față de semenii săi și în același timp un exemplu de speranță pentru vremuri de pace și binecuvântare pline de harul lui Dumnezeu.”, a subliniat Părintele Ierarh.
La final, Părintele Arhimandrit Laurențiu Popa, Starețul Mănăstirii Stănișoara, a mulțumit la Preasfințitului Emilian, pentru vizita, binecuvântarea și slujirea arhierească oferită obștei mănăstirii Stănișoara, dar și credincioșilor prezenți la acest festin duhovnicesc.
Răspunsurile la strană au fost date de grupul coral al Mănăstirii Cozia.
După Sfânta Liturghie a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru ctitorii, binefăcătorii și ostenitorii acestui sfânt așezământ monahal.
La această mare sărbătoare a creștinătății ortodoxe prăznuită la Mănăstirea Stânișoara au participat Părintele Arhimandrit Vartolomeu Androni, Exarhul Mănăstirilor din Arhiepiscopia Râmnicului, oficialități locale, ieromonahi și numeroși pelerini din eparhie, dar și din țară.
Mănăstirea Stănișoara, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, străveche mănăstire de călugări este amplasată la poalele masivului Cozia, pe versantul său sudic, pe teritoriul localității Călimănești, județul Vâlcea. Accesul se face pe valea Păușa – Stânișoara pe direcția nord, plecând din halta CFR Păușa-Căciulata, la aproximativ 6 km, sau din stația CFR Turnu, pe direcția est, la aproximativ 4 km.
La Nucet – Stânișoara, primul așezământ monahal a fost un schit construit din lemn (nu se cunoaște data construirii), ce se leagă de numele sihaștrilor Meletie, Neofit, Isaia și alții, veniți pe aceste locuri de la mănăstirea Cozia și trăitori ai peșterilor de aici.
În 1747, Gheorghe Clucerul, împreună cu alți boieri din Pitești, zidesc aici o biserică ce a fost pustiită în 1788 de năvălitorii turci, care au incendiat biserica iar pe călugări i-au omorât.
Între anii 1803-1806 este reconstruit schitul Nucet – Stânișoara de către monahii Sava și Teodosie, veniți de la Athos, sprijiniți de episcopul Iosif I al Argeșului, dar incendiul din 1850 va distruge întregul așezământ.
Actuala biserică din piatră a fost construită între anii 1903-1908, sub ctitoria episcopului Gherasim Timuș, stareț fiind Nicodim Manu. În anul 1937 se construiește biserica paraclis. Au participat la punerea pietrei de temelie șase arhierei membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La aceea vreme în incinta mănăstirii se găsea o casă de odihnă cu 100 de paturi.
Întregul așezământ monahal se află într-un cadru natural liniștit, înconjurat de frumuseți naturale ispititoare. Monahii duc o viață austeră hrănindu-se fără carne. Stareț al acestei Sfinte Mănăstiri este Preacuviosul Părinte Arhimandrit Laurențiu Popa.
