Sute de credincioși au participat, astăzi, 30 august 2013, cu prilejul hramului la Sfânta Liturghie arhierească în Biserica „Sfântul Ierarh Alexandru” așezată pe malul Dunării din orașul Sulina. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a precizat Alexandru Chituță.
Totodată Preasfințitul Părinte Episcop Visarion a rostit și un cuvânt de învățătură, vorbindu-le credincioșilor despre viața și faptele Sfântului Ierarh Alexandru al Constantinopolului și Varlaam al Moldovei.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a săvârșit și o slujbă de pomenire pentru ctitorii și binefăcători locașului de cot adormiți în Domnul.
Cu prilejul hramului, parohia a oferit în curtea sfântului locaș și o agapă la care au luat parte toți credincioșii.
Biserica Sf. Ier. Alexandru din Sulina este ctitoria regelui Carol I. A fost construită în doua etape: 1910-1912 și 1933-1934. În Actul de fundație al Catedralei stă scris: „Începutu-s-a acest dumnezeiesc lăcaș cu hramul Sfinților Ierarhi Nicolae și Alexandru, cel din urmă patronul zilei de 30 august, când oastea română la 1877 a mărturisit pe câmpul de luptă vechi virtuți străbune, astăzi 31 octombrie 1910, într-al 45-lea an de domnie al Majestății Sale Regele Carol și a soției sale Majestatea Sa Regina Elisabeta”.
În 1911 încep lucrările de construcție sub supravegherea arhitectului Nicolae C. Mihăescu. După abia un an biserica este ridicată „la roșu” și acoperită cu tablă de cupru adusă de la Londra de frații Survanos. Comisia Europeană Dunăreană a construit fundațiile catedralei, materialele, manopera și utilajele fiind asigurate de șantierul naval din Sulina. Fundația s-a construit pe piloni din lemn de stejar creuzotați, bătuți în cuiburi de palei de piloți pe conturul clădirii proiectate. Piloții s-au bătut cu o sonetă mecanică într-o incintă excavată până sub nivelul minim al Dunării pentru a lăsa sub variația de nivel a apelor capetele piloților. Pentru a prea întâmpina eventuale tasări în pardoseala bisericii, s-a construit un radier general din piatră, consolidat cu beton turnat pe toată suprafața clădirii. La exterior se întâlnesc ornamente florale din similipiatră patinată, friză cu medalioane reprezentând sfinți, lucrate în mozaic de Norocea (Argeș) și brâu în torsadă care simbolizează atât cele trei regiuni istorice românești: Transilvania, Moldova și Muntenia, cât și cele trei virtuți teologice: credința, nădejdea și dragostea. Biserica a fost declarată monument istoric. Are formă de cruce, cu trei turle, având acoperișul în formă de bulb. Două turle sunt așezate pe pronaos, iar turla cea mare pe naos. Prin frumoasa împletire a stilurilor arhitecturale românești, prin bogația ornamentației zidurilor exterioare, prin coloane și capitelurile acestora, prin friza frumos sculptată și ornamentația turlelor ni se prezintă arhitectura brâncovenească; prin forma și nervurile ușilor de la intrare și prin brâul întors se prezintă arhitectura ștefaniană, iar prin forma bisericii și a ornamentelor ferestrelor arhitectura muntenească, prin toate acestea, biserica devenind o emblemă a arhitecturii eclesiale românești.
În 1921 biserica este vizitată de PS Episcop Nifon. După vizita din 24 mai 1932 a regelui Carol al II-lea la Sulina, biserica este ajutată cu bani din bugetul statului. „Catedrala era menită să fie ca o stemă a României drept credincioase și ca un sfeșnic luminos, simbol al inimilor poporului nostru, îndreptate către Dumnezeu (…) dar stă de 21 de ani terminată numai în roșu ca o mărturie parcă a neputinței noastre naționale și a dezinteresului național”, spunea C. A. Rosetti. Între anii 1976-1981 se pictează biserica în frescă de profesorul Gheorghe Răducanu. Biserica este târnosită la 5 septembrie 1982 de către episcopul Antim Nica al Dunării de Jos.
Astăzi Biserica este în șantier de renovare și consolidare.
