Prăznuirea Sfântului Ierarh Nicolae este o zi de mare bucurie duhovnicească pentru clerul și poporul dreptmăritor de pe meleagurile bihorene, deoarece un număr de 48 de sfinte locașuri, biserici și paraclise, din cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei își sărbătoresc hramul, aducând aleasă cinstire ocrotitorului lor spiritual, Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei.
Una dintre bisericile reprezentative din Eparhia Oradiei ce are ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae este biserica Parohiei Oradea-Vii, ce a aniversat, de curând, 85 de ani de la înființare, în 1928, dar și 75 de ani de la sfințirea pietrei de temelie a bisericii parohiale, la 2 octombrie 1938.
După cum a precizat Pr. Silviu Dobai, în ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae s-a oficiat Slujba Vecerniei cu Litie și Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae, de către cei trei preoți slujitori. Pentru hramul bisericii a fost așezată spre închinare credincioșilor o răcliță în care se află un recipient cu mir de la moaștele Sfântului Ierarh Nicolae, adus la biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Oradea prin purtarea de grijă a Părintelui Gheorghe Nemeș, din localitatea Bari, Italia, acolo unde se află moaștele sfântului.
Tot în ajunul hramului, după programul liturgic, elevi de la Școala Generală cu clasele I-VIII nr. 11 din Oradea, sub îndrumarea profesorilor Alin Arendaș și Carmen Ivan, și copiii de la Grădinița Waldorf din Oradea, coordonați de doamna director Carmen Costraș, au susținut un concert de colinde, după care au ajutat la împodobirea bradului de Crăciun din biserica parohială, primind în dar de la Moș Nicolae, pentru osteneala lor, iconițe cu Sfântul Ierarh Nicolae și pachete cu fructe, cozonac și dulciuri.
Cu prilejul acestor alese popasuri aniversare, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat vineri, 6 decembrie 2013, în mijlocul preoților și credincioșilor Parohiei Oradea-Vii, săvârșind Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de preoți și diaconi, în biserica parohială. Ierarhul a fost întâmpinat cu multă bucurie de mulțime de credincioși din parohia Oradea-Vii dar și pelerini din întreaga cetate a Oradiei, veniți să participe la sărbătorirea hramului bisericii. În cadrul Sfintei Liturghii s-au înălțat rugăciuni de pomenire a ctitorilor și binefăcătorilor sfântului locaș, a ierarhilor și a preoților care au slujit, de-a lungul vremii, în această biserică.
Răspunsurile liturgice au fost date de către o formație corală formată din studenți de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea, dirijată de Părintele Conf. Univ. Dr. Mihai Brie.
În cuvântul de învățătură rostit, Chiriarhul Oradiei a subliniat frumusețea vieții și mulțimea minunilor Sfântului Ierarh Nicolae, arătând cinstirea mare de care se bucură în întreaga creștinătate, cu referiri speciale la evlavia pe care poporul român a arătat-o dintotdeauna acestui mare sfânt al Bisericii:
„Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai mari și mai dragi sfinți, pe care îl cunoaștem cu toții încă din pruncie. Ne întâlnim cu Sfântul Nicolae de când ne știm și îl așteptăm pe Moș Nicolae cel drag și bun, mai ales în vremea copilăriei, dar și pe parcursul întregii noastre vieți, cu multă emoție, să vină în seara de ajun a prăznuirii sale, să ne aducă daruri, așa cum și în vremea viețuirii sale pe pământ a făcut, ducând celor săraci și împuținați, celor lipsiți și necăjiți, celor aflați în primejdii și ispite, și mai ales copiilor, daruri.”
„Îl așteptăm din copilărie pentru că din copilărie părinții noștri ne predau învățăturile de bază ale credinței creștine pe care, apoi, pe parcursul întregii vieți, le cultivăm. Între valorile elementare ale credinței noastre creștine ortodoxe este și învățătura despre cinstirea sfinților. Noi de mici copii învățăm să o cinstim pe Maica Domnului și pe prietenii lui Dumnezeu care sunt sfinții. Și, în felul acesta, încetul cu încetul, și mai ales de la frageda vârstă a copilăriei, sfinții, prietenii lui Dumnezeu, devin și prietenii noștri, ai oamenilor”, a arătat Chiriarhul Oradiei.
„În troparul închinat Sfântului Ierarh Nicolae ni se spune că el a fost îndreptător al credinței, pentru că a luat parte la cel dintâi Sinod ecumenic de la Niceea, combătând erezia preotului Arie și pălmuindu-l pe acesta în plenul sinodului, apărând, astfel, dreapta credință care învață că Fiul este deoființă cu Tatăl. El este și chip al blândețelor, deoarece a ajutat foarte mult pe săraci, multor bolnavi le-a adus vindecare, pe mulți lipsiți i-a îndestulat și pe mulți i-a salvat de la pierzare. Sfântul Nicolae este și dascăl al înfrânării, al cumpătării, pentru că ne învață cum să ne purtăm, cu decență și cu smerenie în viața aceasta, având o viețuire sobră, rezervată, cât mai simplă, eliberată de lucruri inutile. Prin mulțimea darurilor sale, Sfântul Nicolae a rămas în memoria Bisericii ca grabnic ajutător și miluitor, fiind foarte iubit și cinstit în toată lumea creștină, atât în Răsărit, cât și în Apus.”
Ierarhul a subliniat dragostea și evlavia pe care românii, din cele mai vechi timpuri, au arătat-o și continuă să o arate Sfântului Ierarh Nicolae, prin șiragul de sfinte biserici pe care le-au zidit în întreaga țară: „Poporul nostru român dreptmăritor îl iubește pe Sfântul Nicolae, la fel cum îl iubesc toate popoarele creștine, dar mai ales popoarele ortodoxe, căci peste tot în lumea ortodoxă sfântul este cinstit cu mare evlavie, fiind un adevărat păstor al Bisericii lui Hristos, povățuitor al tuturor creștinilor ortodocși, din toate timpurile și din toate locurile, așa cum o arată mulțimea bisericilor ridicate în numele sfântului, dar și mulțimea părticelelor din sfintele sale moaște semănate peste tot în lume, dar și în țara noastră.”
„În pământul nostru străbun avem numeroase biserici ridicate în cinstea Sfântului Nicolae încă dinainte de întemeierea țărilor române, dar mai ales odată cu descălecarea și întemeierea voievodatelor române, în cele mai importante cetăți, au fost înălțate biserici cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae. Așa este biserica „Sfântul Nicolae – Domnesc” de la Curtea de Argeș, vechea capitală a Țării Românești, zidită în secolul al paisprezecelea, prima catedrală mitropolitană a Țării Românești, necropolă voievodală, una dintre cele mai frumoase biserici bizantine din țara noastră și chiar din întreaga lume. Apoi, avem în capitala țării, București, biserica „Sfântul Nicolae – Vlădică”, biserica „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi”, ctitorită de Doamna Marica Brâncoveanu, soția Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu, biserica „Sfântul Nicolae – Ghica”, fosta biserică rusă, actuala biserică a studenților, construită în stil rusesc în timpul Țarului martir Nicolae al doilea. Nu putem uita că în București au fost biserici închinate Sfântului Nicolae care au căzut sub buldozerele regimului comunist ateu, cum au fost biserica „Sfântul Nicolae -Sârbi” sau biserica „Sfântul Nicolae – Jintiță”.
„Din Țara Moldovei amintim biserica „Sfântul Nicolae – Domnesc” de la Rădăuți, zidită în secolul al paisprezecelea, necropolă voievodală unde sunt îngropați primii domnitori din dinastia Mușatinilor, vechea catedrală a străvechii Episcopii a Rădăuților, sau biserica „Sfântul Nicolae – Domnesc”, ctitorită de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare la Iași, cea mai veche biserică din cetatea Iașilor.”
„În Transilvania găsim biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului, una dintre cele mai frumoase și importante biserici românești din Transilvania, ctitorită de Sfântul Voievod Neagoe Basarab al Țării Românești, pe lângă care a ființat prima școală românească, dar și biserica „Sfântul Nicolae” din Făgăraș, ctitoria Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu. În timpurile mai noi s-au înălțat sfinte locașuri al căror ocrotitor este Sfântul Ierarh Nicolae peste tot în spațiul transilvan: vechea Catedrală Episcopală din Deva, ctitorită de Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, prima biserică ridicată în Cluj-Napoca după Marea Unire, care a slujit ca și Catedrală Episcopală până la ridicarea actualei catedrale, sau Catedrala Episcopală de la Jula, a românilor ortodocși din Ungaria.
„În cetatea de pe malurile Crișului Repede, Oradea Mare, pe lângă biserica frumoasă în care ne află, cu hramul „Sfântul Nicolae” mai avem și alte biserici închinate Sfântului Ierarh Nicolae, între care și paraclisul de la demisolul noii Catedrale Episcopale „Învierea Domnului” și „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, pe care l-am așezat sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae, în amintirea Catedralei „Sfântul Nicolae”, ce a fost cedată comunității greco-catolice”, a precizat Preasfinția Sa.
„Sfântul Ierarh Nicolae este prezent printre noi și în zilele noastre, prin sfintele sale moaște, ce sunt răspândite în biserici din toate colțurile lumii creștine. Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află la biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București, ctitorită de Sfântul Constantin Brâncoveanu, unde este și mormântul domnitorului martir, iar o părticică din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae păstrăm și noi, aici, la Oradea, la Catedrala Episcopală cea nouă, avându-l ca ocrotitor, rugător și mijlocitor la Tronul Preasfintei Treimi.”
La încheierea Sfintei Liturghii, Părintele Gheorghe Nemeș, coordonatorul proiectului social-filantropic „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe” al Parohiei Oradea-Vii, a adresat un cuvânt de bun venit Ierarhului, în care a adus mulțumire Bunului Dumnezeu și Sfântului Ierarh Nicolae pentru toate darurile revărsate peste parohia Oradea-Vii, peste biserica parohială și peste preoții și dreptcredincioșii creștini care s-au rugat și se roagă în aceasta. De asemenea, părintele a mulțumit Preasfințitului Părinte Sofronie pentru binecuvântarea și sprijinul pe care l-a oferit cu generozitate acestei parohii, care desfășoară o bogată activitate social-filantropică, venind în întâmpinarea nevoilor sufletești și trupești ale credincioșilor, în special prin intermediul proiectului social „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe”, din cadrul sucursalei parohiale a Asociației „Filantropia” Oradea.
Cu ocazia acestei aniversări a parohiei Oradea-Vii, Domnul Prof. Cornel Durgheu, președintele Fundației „Cetate Durgheu” din Oradea, a oferit Părintelui Gheorghe Nemeș o diplomă de excelență.
La final, Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei a ținut să mulțumească și să felicite pe preoții și credincioșii acestei parohii pentru lucrarea pastoral-misionară și duhovnicească pe care o desfășoară, dar și pentru implicarea activă în opera social-filantropică a Bisericii Ortodoxe din Bihor, atât de importantă în aceste vremuri. De asemenea, Ierarhul a făcut urări de ani mulți, fericiți și binecuvântați, tuturor celor care poartă numele Sfântului Ierarh Nicolae, iar bunilor credincioși dreptmăritori le-a urat multă sănătate, mult spor duhovnicesc și bucurii sfinte, pentru a întâmpina Nașterea Domnului cu inimile deschise și sufletele pline de lumină.
Toți credincioșii prezenți au primit, ca binecuvântare, iconițe cu Sfântul Ierarh Nicolae, și au participat la o agapă frățească în trapeza parohială, unde au gustat bucate de post pregătite cu ocazia hramului bisericii, iar voluntarii parohiei care activează în cadrul proiectului „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe” au transportat la domiciliu hrană caldă, fructe și dulciuri persoanelor înscrise ca beneficiari ai proiectului.
În anul 1928, în cartierul Viile Orăzii din Oradea a luat ființă o nouă parohie ortodoxă, prima în Oradea după reînființarea Episcopiei Oradiei, în 1920, prin grija Episcopul ctitor Roman Ciorogariu al Oradiei. La scurt timp după înființarea oficiului parohial, în una din sălile Școlii nr. 8 a fost amenajată o capelă pentru credincioșii din cartierul „Viile Orăzii”. Timp de 17 ani serviciile religioase s-au ținut în Capela școlii, iar apoi s-au mutat într-o casă a Căilor Ferate Române, până în anul 1952, când a fost târnosită noua biserică.
Piatra de temelie a bisericii parohiale din Oradea-Vii, Biserica Albastră, așa cum este ea îndeobște cunoscută, a fost pusă la 2 octombrie 1938 de către vrednicul de pomenire Episcop Nicolae Popoviciu al Oradiei. Odată cu venirea celui de-al doilea război mondial și a ocupației maghiare hortyste, lucrările la zidirea bisericii au fost sistate, fiind reluate în anul 1946. În anul 1952, odată cu finalizarea lucrărilor de zidire și a tencuielilor interioare, biserica a fost târnosită de către Episcopul Valerian Zaharia al Oradiei. Între anii 1962-1977 a fost finalizată tencuirea exterioară și înveșmântarea interiorului cu pictură în tehnica „fresco”, executată de către pictorul Virginia Videa din București, lucrări binecuvântate de către Episcopul Vasile Coman al Oradiei, la 13 noiembrie 1977. În toată această perioadă, preoții Valeriu Ioja, Gheorghe Coman (tatăl poetei Ana Blandiana), Vasile Magdău, Martin Naghiu, Florian Horgea și Ilie Feier au slujit cu multă jertfelnicie și devotament în această parohie, îndurând multe încercări și umilințe, mai ales în vremea ocupației hortyste și a regimului comunist ateu.
Începând cu anul 1981, odată cu așezarea Părintelui Gheorghe Nemeș ca preot paroh la parohia Oradea-Vii, biserica a fost înfrumusețată și împodobită, iar după evenimentele eliberatoare din decembrie 1989, lucrarea pastoral-misionară, administrativ-gospodărească și social-filantropică din această parohie s-a extins în permanență: între anii 1981 – 1982 s-a introdus încălzirea termică în biserică; s-au realizat icoanele în mozaic de Murano pe fațada bisericii (1985); a fost înălțată o Troiță de lemn în parcul bisericii (1985); s-a construit trapeza bisericii (1986); între anii 1986-1988 s-a înlocuit pardoseala de lemn cu marmură albă de Vașcău, s-a realizat iconostasul bisericii, în stil brâncovenesc, din lemn de tei aurit, executat de sculptorul Ștefan Gajo, din Timișoara, s-a executat candelabrul, chivotul din lemn de tei aurit, analogul și strănile lucrate din lemn de stejar, au fost pictate icoanele de pe catapeteasmă de către artistul Eremia Profeta din București.
După 1990 a urmat construirea unei monumentale clopotnițe prevăzută cu trei clopote, și amplasarea unei cruci de marmură în fața bisericii, pentru pomenirea veșnică a eroilor români din toate timpurile (1999). În anul 1999 s-au început lucrările la Așezământul Social Cultural „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, fiind finalizate în anul 2006, iar în anul 2008, vechiul gard al bisericii a fost schimbat cu un gard din fier forjat.
De-a lungul vremii, această parohie a primit vizita a doi dintre Întâistătătorii Bisericii Ortodoxe Române: vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, la 4 iunie 1995, și Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României, la 18 septembrie 2013, prilej cu care s-a binecuvântat Proiectul social-filantropic „Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe” al parohiei, ce se desfășoară fără întrerupere până în prezent, prin care parohia oferă zilnic unor persoane cu dizabilități și vârstnici aflați în neputință hrană caldă la domiciliu, alimente de strictă necesitate, medicamente, haine, și diverse obiecte de uz caznic, furnizate beneficiarilor de către voluntari din cadrul parohiei.
