Fericirea – între psihologia pozitivă şi vieţuirea în Hristos

Deşi „destinul uman nu e o invitaţie la fericirea de-a trăi“ – aşa cum observa Petre Ţuţea vorbind despre parcursul funest al omului, care „culminează în cimitir“, deoarece „ne naştem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrânim şi murim“ -, fiecare generaţie caută nostalgic paradisul (după titlul cărţii celebre a lui Nichifor Crainic). Omul este orientat de trecerea timpului şi de suferinţă către moartea trupească şi, poate că tocmai de aceea, îşi doreşte să fie fericit.

Mai multe detalii în “Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente