Episcopul Ignatie, în Leeds: Numai să decidem să ne uităm spre Dumnezeu și vine către noi, așa cum a făcut cu Zaheu

Episcopul Ignatie a slujit duminică în Parohia românească „Sfântul Macarie cel Mare” din Leeds, Marea Britanie.

În predica rostită în Duminica lui Zaheu, Episcopul Huşilor le-a subliniat credincioşilor români că prezența Domnului în intimitatea omului are menirea de a-l transforma profund.

„Când Zaheu vameșul și-a propus să-L întâlnească pe Dumnezeu, din privirea feţei Domnului s-a născut pocăinţa și schimbarea în inima lui”.

„Noi trebuie numai să decidem să ne uităm înspre Dumnezeu, și El vine către noi, așa cum S-a raportat și faţă de Zaheu vameșul”.

„De ce Hristos nu l-a văzut pe altul din acea mulţime care era de faţă? Hristos și-a plecat privirea înspre cel care L-a dorit – Zaheu vameșul –, și i-a spus: Dă-te jos de acolo, pentru că Eu astăzi vreau să intru în casa ta!. Hristos îi spune lui Zaheu: Vreau să intru în casa (viaţa) ta! și, în urma acestei întâlniri, Zaheu își schimbă viaţa radical, nu cu jumătăţi de măsură, așa cum facem noi”.

Preasfinţitul Părinte Ignatie a oferit şi repere prin care omul îşi poate da seama de intensitatea credinţei sale.

„Când ne dorim extraordinar de mult un lucru, nu ne interesează niciun obstacol, care poate surveni în calea noastră – absolut nimic nu considerăm că ne degradează, ci facem tot ce ne stă în putinţă, ca să atingem acel ţel. Într-o asemenea stare a fost și Zaheu vameșul – și-a pus în mintea sa să-L vadă pe Dumnezeu, și-a propus să-L întâlnească, să-I vadă chipul”.

„Nu l-a mai interesat nici ce ar fi putut să spună cei care erau de faţă, nici faptul că, printr-o asemenea atitudine, devenea obiectul unei ironii și persiflări. Era prea plin de dorinţa de a-L vedea pe Dumnezeu-Omul încât să-l mai intereseze părerile celor din jurul său”.

Din păcate, când ne trăim credinţa, suntem extrem de atenţi la ce cred cei din jurul nostru, cum ne percep ei, a mai precizat ierarhul.

„Ținem foarte mult la imaginea noastră în faţa celorlalţi, mai ales atunci când ne trăim credinţa. Dacă vedem pe cineva care, atunci când își trăiește credinţa, nu este preocupat de imaginea lui în faţa celor din jurul, îl judecăm și îi punem etichete. Însă acel om este sincer”.

„El vrea o legătură specială cu Dumnezeu și are conștiinţa că, atunci când vine în biserică sau se roagă acasă, este el și Dumnezeu. Este exact ca în situaţia a doi îndrăgostiţi – dacă stau într-un parc, sunt atât de absorbiţi unul de celălalt, încât ar putea să treacă sute de oameni pe lângă ei, și nu se simt deranjaţi – ei cred că sunt numai ei doi în acel parc”.

„Dragostea ne determină să credem că suntem doar în faţa celui pe care îl iubim, că suntem în inima lui și, în rest, nu mai este nimic în jurul nostru. Ar trebui – cel puţin când venim la biserică – să fim așa de îndrăgostiţi de Hristos, încât, chiar dacă în jurul nostru ar mai fi 100-200 de oameni, noi să avem capacitatea de a trăi relaţia specială cu Dumnezeu, (fără să ne mai uităm în stânga și în dreapta sau să mai schimbăm o poveste)”.

Foto credit: Episcopia Huşilor

Urmăreşte-ne pe Twitter: @agentiabasilica

Comentarii Facebook


Știri recente