„În relațiile dintre oameni pot apărea conflicte, rupturi extraordinar de abisale. Dar unde este dragoste, totul poate fi reconstruit, remontat și recuperat”, a explicat duminică Episcopul Ignatie al Hușilor în Parohia Poienești din județul Vaslui.

Preasfinția Sa a explicat textul evanghelic referitor la Întoarcerea fiului risipitor și a evidențiat atitudinea tatălui, care nu își mustră fiul, ci îl așteaptă cu brațele deschise.

„În Parabola întoarcerii fiului risipitor vedem cât de mult ne iubește Dumnezeu și modul cum se raportează El față de cel care decide să se întoarcă, să renunțe la viața de păcat și să îmbrățișeze calitatea de fiu al lui Dumnezeu”.

Fiul risipitor pune în aplicare ceea ce își spunea sieși, iar prin aceasta, a explicat ierarhul, înțelegem că e nevoie să mergem în fața cuiva și să-i spunem păcatul.

„Acest fiu risipitor ar fi putut să spună: Nu e nevoie să mă duc la tatăl meu. El oricum știe că i-am greșit, are conștiința acestui lucru, pentru că m-a văzut plecând de acasă și întorcându-i spatele”.

Smerenia tatălui

Episcopul Hușilor a explicat smerenia tatălui din parabolă, evidențiind nu doar dimensiunea materială a „averii” cerute de fiu, ci și sensul ei spiritual.

În limba greacă, a explicat Preasfinția Sa, termenul folosit pentru „avere” înseamnă „ființă”, sugerând că fiul a cerut o parte din însăși esența tatălui său, din ceea ce era mai profund al lui.

„Când a ajuns atât de sărac încât mânca din roșcovele porcilor, apare momentul de trezire, de conștientizare a păcatului și a degradării la care ajunsese, ca acel animal, căruia îi place mizeria și mocirla. Așa era sufletul fiului risipitor – înglodat, plin de mocirlă, însă mai avea acel licăr frumos, așa cum nufărul stă de multe ori în ape murdare, dar îi vedem strălucirea, albul frumos care iese în evidență”.

„Tatăl din Evanghelie l-a primit așa de frumos, nu i-a reproșat nimic, nu i-a ținut o lecție de morală, nu i-a spus că nu-i acordă iertare, ca să priceapă cât de mult a greșit acest fiu risipitor. L-a primit cu brațele deschise. Mai mult decât atât, parcă îl urmărea și îl aștepta să vină acasă”.

Bucuria izvorâtă din iubire

Tatăl din parabolă, a explicat în continuare Preasfinția Sa, a transformat întoarcerea fiului într-o bucurie a întregii familii, organizând o sărbătoare și tratându-l ca pe un membru prețuit, nu ca pe un păcătos care s-a întors. Generozitatea absolută a tatălui a demonstrat că iertarea nu este un favor, ci un dar gratuit, menit să aducă învierea spirituală prin descoperirea iubirii necondiționate.

„Ne este greu să înțelegem, pentru că noi niciodată nu acționăm așa. Întotdeauna, când vrem să dăruim iertarea, pe lângă iertarea dăruită, mai și spunem ceva, ca și cum am crede că facem un favor cuiva, dăruindu-i iertarea, când, de fapt, aceasta ar trebui să fie eminamente gratuită”.

„Cu alte cuvinte, accentul nu a căzut atât pe greșelile pe care le-a făcut sau pe lipsa de maturitate pe care a avut-o, cât pe pocăința și pe iertarea pe care i-a dăruit-o cu generozitate absolută”.

„Noi încă nu am învățat cum să iertăm cu adevărat și ne este greu, pentru că tot timpul credem că a dărui iertarea este un favor, când, de fapt, ar trebui să fie un mare dar. Noi înviem doar atunci când descoperim că suntem iubiți”.

„Să nu uităm niciodată modul cum ne iubește Dumnezeu. Dacă ne iubește desăvârșit – și așa este –, și iertarea pe care ne-o dăruiește este întotdeauna desăvârșită, fără condiționări și fără nicio lecție de morală. Dumnezeu pur și simplu ne surprinde întotdeauna, atunci când ne iubește și ne iartă”, a adăugat la final Preasfințitul Părinte Ignatie.

Foto credit: Episcopia Hușilor