Bartolomeu, prin mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă – și Patriarh Ecumenic, către plinătatea Bisericii, har și pace de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos!
Sfânta noastră Biserică își sărbătorește astăzi propria prăznuire și – din acest Tron istoric și martiric al Patriarhiei Ecumenice – Biserica Mamă a Constantinopolului transmite binecuvântarea, dragostea și grija tuturor credincioșilor, fiii și fiicele sale duhovnicești din întreaga lume, chemându-i să slujească împreună, în rugăciune*.
Binecuvântat fie numele Domnului! Cei care au încercat, de-a lungul secolelor, să oprime Biserica prin diferite persecuții vizibile și invizibile; cei care au căutat să falsifice Biserica prin învățăturile lor eretice; cei care au dorit să reducă Biserica la tăcere, lipsind-o de glasul și mărturia sa, toți aceștia au eșuat. Aurele mucenicilor, lacrimile asceților și rugăciunile sfinților apără spiritualitatea Bisericii, iar Mângâietorul și Duhul Adevărului ne duce la plinătatea adevărului.
Cu simțul datoriei și al responsabilității, în ciuda obstacolelor și a problemelor întâlnite, Întâiul Tron al Bisericii Ortodoxe, Patriarhia Ecumenică, se îngrijește de apărarea și menținerea unității Bisericii Ortodoxe, pentru ca noi să putem mărturisi, într-un glas și într-un cuget, credința ortodoxă a Părinților noștri, în orice epocă și chiar în zilele noastre. Aceasta fiindcă Ortodoxia nu este un tezaur de muzeu ce trebuie păstrat; ea este suflarea vieții care trebuie transmisă pentru a învigora oamenii. Ortodoxia este întotdeauna contemporană, atât timp cât o promovăm cu smerenie și o interpretăm în lumina căutărilor și a nevoilor existențiale ale umanității din oricare perioadă istorică și mediu cultural.
Din această cauză, Ortodoxia trebuie să se afle într-un dialog permanent cu lumea. Biserica Ortodoxă nu se teme de dialog, fiindcă adevărul nu se teme de dialog. Dimpotrivă, dacă Ortodoxia s-ar închide în sine și nu ar menține dialogul cu cei din afară, misiunea sa ar eșua, iar ea nu ar mai fi Biserica cea „sobornicească” și „ecumenică”. Ea ar deveni, în schimb, un grup introverit, un „ghetou” de la marginea istoriei. De aceea, marii Părinți ai Bisericii nu s-au temut niciodată de dialogul cu cultura spirituală a epocii lor – chiar și cu idolatrii păgâni și filosofii lumii lor – influențând prin aceasta și transformând civilizația timpului lor și dăruindu-ne, cu adevărat, o Biserică ecumenică.
Astăzi, Ortodoxia este chemată să continue acest dialog cu lumea exterioară pentru a oferi o mărturie și o suflare de viață dătătoare credinței sale. Totuși, acest dialog nu poate ajunge la lumea din afară dacă nu trece mai întâi prin toți cei care poartă numele „creștini”. Astfel, trebuie să discutăm între noi mai întâi, în calitate de creștini, pentru ca mărturia noastră față de lumea din afară să fie credibilă. Străduințele noastre de unire a tuturor creștinilor sunt voința și porunca Domnului nostru, care înainte de Patimile Sale S-a rugat Tatălui Său „ca ei (ucenicii Săi) să fie una, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17, 21). Nu se poate ca Domnul să sufere pentru unitatea ucenicilor Săi, iar noi să rămânem indiferenți față de unitatea tuturor creștinilor. Ar fi o trădare criminală și o încălcare a poruncii Sale divine.
Scopul dialogurilor teologice panortodoxe
Exact pentru aceste motive, cu acordul și participarea reciprocă a tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, Patriarhia Ecumenică a inițiat, timp de multe decenii, dialoguri teologice oficiale panortodoxe cu Bisericile și confesiunile creștine mai numeroase. Scopul acestor dialoguri este să se discute, în spiritul dragostei, tot ceea ce îi desparte pe creștini atât în ce privește credința, cât și organizarea și viața Bisericii.
Aceste dialoguri, împreună cu alte eforturi ale Bisericii Ortodoxe de stabilire a relațiilor de pace și frățietate cu alți creștini, sunt, din păcate, puse în discuție astăzi într-un mod fanatic și inacceptabil – cel puțin conform standardelor unui etos cu adevărat ortodox – de unele cercuri care pretind exclusiv pentru ele titlul de zeloți și apărători ai Ortodoxiei. Ca și când toți Patriarhii și toate Sfintele Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe din întreaga lume, care au decis în unanimitate și continuă să sprijine aceste dialoguri, nu ar fi ortodocși. Totuși, acești adversari ai tuturor eforturilor de restabilire a unității între creștini se consideră mai presus de Sinoadele Ecumenice ale Bisericii, până la un punct primejdios care ar putea duce la schisme în cadrul Bisericii.
În argumentația lor polemică, acești critici ai restabilirii unității între creștini nu ezită să denatureze realitatea, pentru a înșela și a incita credincioșii. Astfel, ei nu spun nimic despre faptul că dialogurile teologice sunt purtate în urma deciziei unanime a tuturor Bisericilor Ortodoxe, a-tacând, în schimb, numai Patriarhia Ecumenică. Ei răspândesc zvonuri false că unirea dintre romano-catolici și ortodocși ar fi iminentă, deși știu foarte bine că deosebirile discutate în dialogurile teolo-gice sunt destul de numeroase și că necesită o dezbatere lărgită; în plus, unirea nu este decisă de comisiile teologice, ci de Sinoadele Bisericilor. Ei afirmă că, după toate presupozițiile, Papa va subjuga ortodocșii, deoarece aceștia sunt de acord să dialogheze cu romano-catolicii. Ei îi condamnă pe cei care conduc aceste dialoguri, considerându-i „eretici” și „trădători” ai Ortodoxiei, doar pentru că ei discută cu cei care nu sunt ortodocși, cu cei care nu împărtășesc tezaurul și adevărul credinței noastre ortodoxe. Aceștia vorbesc cu dispreț despre orice efort de reconciliere între creștinii divizați cât și despre restabilirea unității dintre ei, considerând că toate acestea ar constitui „panerezia ecumenismului”, fără a aduce nici cea mai mică dovadă că, în contactele sale cu cei ce nu sunt ortodocși, Biserica Ortodoxă ar fi abandonat sau negat doctrina Sinoadelor Ecumenice și a Părinților Bisericii.
„Ortodoxia nu are nevoie de fanatism pentru a se apăra”
Iubiți fii întru Domnul, Ortodoxia nu are nevoie de fanatism sau de bigotism pentru a se apăra. Oricine crede că Ortodoxia deține adevărul nu se teme de dialog, deoarece adevărul nu a fost pus în primejdie niciodată de dialog. Dimpotrivă, atunci când, în zilele noastre, toți oamenii se străduiesc să-și rezolve toate disensiunile prin dialog, Ortodoxia nu poate acționa cu intoleranță și extremism. Trebuie să aveți cea mai mare încredere în Biserica Mamă. Și aceasta deoarece Biserica Mamă a păstrat și a transmis Ortodoxia de-a lungul veacurilor, chiar în rândurile altor națiuni. Iar astăzi, Biserica Mamă se luptă în circumstanțe dificile pentru a menține Ortodoxia vie și respectabilă în întreaga lume.
Vă îmbrățișăm pe toți cu dragoste și binecuvântare părintească de la Patriarhia Ecumenică, acest sfânt centru al Ortodoxiei, rugându-ne să înaintați cu sănătate prin sfânta perioadă de pocăință și asceză, cunoscută ca perioada Postului Mare, pentru a deveni vrednici să sărbătoriți Sfintele Patimi și slăvita Înviere a Domnului și Mântuitorului nostru, împreună cu toți credincioșii creștini ortodocși din întreaga lume.
Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului, care se roagă cu ardoare la Dumnezeu pentru toți, împreună cu Preasfințiții ie-rarhi:
†Constantin de Derkon
†Evangelos de Perge
†Kallinikos de Lystra
†Mihail al Austriei
†Alexios al Atlantei
†Joseph de Proikonnisos
†Demetrios al Sevastiei
†Irineos de Myriophyton și Peristasis
†Chrysostom de Myra
†Emmanuel al Franței
†Makarios de Gortyna și Arkadia
†Amphilochios al Noii Zeelande
*Traducerea documentului, prezentat în „Ziarul Lumina”/22 februarie 2010, este realizată de Sectorul relații bisericești și interreligioase al Patriarhiei Române.
