A treia duminică din Postul Sfintelor Paști este închinată Sfintei Cruci. În toate bisericile se va oficia Liturghia Sfântului Vasile cel Mare în cadrul căreia se va citi pericopa din Evanghelia de la Marcu în care se vorbește despre lepădarea de sine și urmarea lui Hristos. Această duminică a fost rânduită de Biserică la mijlocul Postului Mare pentru a-i întări duhovnicește pe credincioși în urcușul lor spiritual spre Înviere.
„Sfânta Cruce ne aduce aminte de perioada de început a istoriei omenirii când Dumnezeu Tatăl Cel Ceresc a așezat în mijlocul Raiului, pe lângă pomul cunoștinței binelui și răului, și pomul vieții de la care au fost opriți ulterior să guste, din cauza păcatului neascultării și al neînfrânării atunci când au fost izgoniți din Rai. De aceea, în mod asemănător, Sfinții Părinți au gândit să rânduiască pomul crucii, cum a mai fost numit și pomul vieții, să îl sădească la mijlocul Sfântului și Marelui Post ca toți credincioșii să guste din acest pom și astfel să se împărtășească de viață, ori viața cea adevărată este comuniunea cu Dumnezeu, Viața Veșnică”, a declarat pentru TRINITAS TV ÎPS Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei.
Biserica a rânduit, pe parcursul anului bisericesc, mai multe sărbători închinate Sfintei Cruci.
„Cea mai mare sărbătoare care este și praznic împărătesc este la 14 septembrie când ne aducem aminte de înălțarea Sfintei Cruci de Episcopul Macarie al Ierusalimului pe amvonul Bisericii Învierii spre văzul credincioșilor la anul 335 și apoi ne aduce aminte și de înălțarea aceleiași Sfinte Cruci de Patriarhul Zaharia al Ierusalimului după ce Sfânta Cruce a fost înapoiată creștinilor de către perși datorită intervenției victorioase în război împăratului Heraclie al Bizanțului. Mai există două sărbători care ne aduc aminte de Sfânta Cruce la 7 mai și la 1 august – scoaterea sfintei Cruci într-o altă împrejurare când bizantinii au fost eliberați de sub ocupația saracinilor. Iată, în cursul unui an bisericesc, patru sărbători speciale închinate Sfintei Cruci la care se adaugă toate zilele de miercuri și vineri când la sfintele mănăstiri îndeosebi, cântările de la sfintele slujbe fac pomenire despre importanța Sfintei Cruci în viața creștinului și când de fiecare dată la otpust este pomenită Sfânta Cruce”, a precizat ÎPS Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei.
Închinarea cu semnul Crucii este unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii.
„Atunci când ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci trebuie să reținem că acest obiect care s-a transformat din obiect de ocară și blestem și de instrument al morții într-un obiect de venerație și de cinstire datorită jertfirii pe ea a Mântuitorului Iisus Hristos este și un semn al mărturisirii noastre în Hristos. Ori de câte ori purtăm o cruciuliță la gât sau ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci noi mărturisim credința în Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Răstignit și Înviat”, a mai spus ÎPS Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei.
Duminica Sfintei Cruci, cea care marchează și înjumătățirea drumului spre Săptămâna Sfintelor Pătimiri, are o importanță specială în structura Postului Mare. Cercetătorii ne arată, invocând manuscrise vechi ale cărții Triodului și practici liturgice specifice diferitelor comunități monahale, că această duminică a fost gândită ca o dublare și celebrare anticipată a Vinerii celei Mari. Atât atunci, cât și acum, în timpul unei procesiuni care are loc în mijlocul bisericii, Sfânta Cruce este scoasă din Altar pentru închinare. Acest ritual are loc la finalul Utreniei care se oficiază sâmbătă seara sau duminică dimineața.
