Duminica Ortodoxiei la Catedrala Patriarhală

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a oficiat în Duminica I-a din Postul Mare, numită şi a Ortodoxiei, Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal şi cu Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, fiind înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. Astăzi a fost săvârşită în toate bisericile ortodoxe Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

După citirea Pericopei Evanghelice, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat înţelesurile textului biblic.

Sfintele icoane fac parte din mărturisirea dreptei credinţe

„Astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte sărbătoarea proprie şi anume, Duminica Ortodoxiei. Duminica I din Post este consacrată dreptei credinţe sau Ortodoxiei. Această sărbătoare datează din anul 843 când s-a hotărât la Constantinopol că Duminica I din Post trebuie să fie închinată mărturisirii dreptei credinţe şi amintirii faptului că Biserica Ortodoxă s-a luptat pentru cinstirea sfintelor icoane împotriva celor care huleau şi distrugeau icoanele. Ei au fost numiţi iconoclaşti sau distrugători de icoane. Sfintele icoane nu sunt doar o podoabă în biserică, adică un mijloc estetic de a înfrumuseţa biserica. Sfintele icoane fac parte din mărturisirea dreptei credinţe, încât nimeni nu poate fi ortodox dacă nu cinsteşte sfintele icoane. Ele nu se adaugă la credinţa ortodoxă ca o anexă, ci exprimă credinţa ortodoxă într-o formă completă, nu numai sub formă de mărturisire a credinţei ca mijloc de pomenire sau memorie vizuală, ci şi sub formă de rugăciune ca cinstire a sfântului al cărui chip este zugrăvit pe icoană. Modul în care Biserica a ales pentru noi astăzi citirile din Apostol şi Evanghelie ne arată semnificaţia profundă a dreptei credinţe. Apostolul, ales din capitolul al XI-lea al Epistolei Sfântului Pavel către Evrei, ne arată că, de fapt, credinţa este darul de-a vedea pe Cel nevăzut. Credinţa este o anticipare a împărăţiei cerurilor, o pregustare a ei. De aceea, Sfântul Apostol Pavel ne spune că ea este o dovadă a celor nevăzute şi o arvună a celor făgăduite, sau încredinţarea celor nădăjduite, adică o vedere anticipată a lui Dumnezeu în împărăţia cerurilor şi o confirmare a darurilor nevăzute pe care Dumnezeu ni le dăruieşte pentru mântuirea noastră. Evanghelia pe care o auzim astăzi confirmă ceea ce se spune în lectura Apostolului din această duminică. Când Mântuitorul Iisus Hristos Se întâlneşte cu Filip şi Natanail arată că El este cunoscător de suflete, că El cunoaşte oamenii pe care nu i-a mai întâlnit niciodată înainte. Prin aceasta, Evanghelia ne arată că există mai multe cunoaşteri, nu numai cunoaşterea prin simţuri, ci şi cunoaşterea prin duh, cunoaşterea sufletului omului, cum ni se spune în E-vanghelie despre Natanail: „Iată israelitean în care nu este vicleşug“. Cunoaşterea locului unde el a stat sub smochin fără ca Domnul Iisus Hristos să îl vadă cu ochii fizici, trupeşti, evidenţiază că Mântuitorul are şi o altă cunoaştere sau vedere decât cea pe care o avem noi, şi anume cunoaşterea în duh. Iar această cunoaştere duhovnicească o dăruieşte El celor care cred în El. Când Natanail îl mărturiseşte pe Iisus că El este Fiul lui Dumnezeu, deşi Filip îi spusese că L-a găsit pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret, atunci se realizează trecerea de la cunoaşterea după simţuri la cunoaşterea duhovnicească sau la cunoaşterea cerească. Drept răsplată, Mântuitorul îi spune: „De acum veţi vedea cerurile deschise şi pe îngerii lui Dumnezeu înălţându-se şi coborându-se peste Fiul Omului“, a spus Preafericirea Sa.

Mărturisirea dumnezeirii lui Hristos ne deschide intrarea în împărăţia cerurilor

„Ce învăţăm din această Evanghelie? În primul rând, că numai mărturisirea dumnezeirii lui Hristos ne poate deschide cerurile, intrarea în împărăţia cerurilor. „De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui“, ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani (10, 9). Mărturisirea dumnezeirii lui Hristos este dreapta credinţă. Când Petru a mărturisit că Iisus este Fiul lui Dumnezeu cel Viu, Mântuitorul i-a spus: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea“ (Matei 16, 18), adică pe piatra mărturisirii celei adevărate, şi anume că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi „îţi voi da ţie cheile împărăţiei cerurilor“, adică puterea pocăinţei şi a iertării păcatelor. Iată cum dreapta credinţă deschide cerurile, iar în Evanghelia de azi, lui Natanail şi nu numai lui, ci tuturor celor care mărturisesc pe Hristos ca fiind Fiul veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om, El le spune: „Veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu înălţându-se şi coborându-se peste Fiul Omului“. Atât în cazul lui Natanail, cât şi în cazul lui Petru, dreapta credinţă a deschis cerurile. Natanail a văzut un om limitat în spaţiu, dar a mărturisit pe Dumnezeu Cel nelimitat, necuprins. A văzut un trup de om trecător, dar a mărturisit pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, pe Cel netrecător, pe Fiul lui Dumnezeu Cel ceresc. A văzut trup din oase şi carne, dar a mărturisit pe Cel nevăzut. Aceasta este Ortodoxia sau dreapta credinţă. Nu mărturisim ceea ce vedem cu ochii trupeşti, ci ceea ce este dincolo de vederea ochilor trupeşti. Mărturisim ceea ce vedem cu ochii duhovniceşti ai credinţei stabilite de Biserica Sfinţilor Apostoli. De aceea, credinţa este o vedere dincolo de vederea trupească, dincolo de vederea fizică. Mântuitorul a mai spus: „Veţi vedea îngerii înălţându-se şi coborându-se peste Fiul Omului“. Îngerii reprezintă slujitorii cereşti ai lui Dumnezeu care fac legătura între cer şi pământ, între Biserica din ceruri şi Biserica de pe pământ; duc rugăciunile noastre în cer şi aduc binecuvântarea lui Dumnezeu peste cei ce se roagă Lui. Hristos este Împăratul împărăţiei cerurilor, îngerii sunt slujitorii Lui, dar ei, îngerii, slujesc împreună cu noi, oamenii, când noi ne rugăm pe pământ. Ei înconjură pe Împăratul Cel nevăzut de ochii trupeşti, dar văzut ca Dumnezeu adevărat cu ochii credinţei. Iată de ce noi, când mărturisim că Iisus Hristos nu este un simplu om, ci Fiul lui Dumnezeu Celui veşnic şi nevăzut, Care S-a făcut Om văzut, din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor, începem să ne îndreptăm spre împărăţia cerurilor, cea veşnică, netrecătoare şi nelimitată, a Preasfintei Treimi, care este „dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14, 17)“, a subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

În icoană se întâlneşte istoria cu veşnicia, în lumina împărăţiei cerurilor

„Aşadar, Ortodoxia este mărturisirea iubirii lui Dumnezeu Care devine Om pentru ca pe noi să ne îndumnezeiască, să ne sfinţească. Sfinţii Părinţi ne arată că Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut, Cel veşnic S-a făcut Om pentru ca pe noi să ne mântuiască. A luat trup pământesc ca nouă să ne dăruiască duh ceresc, S-a coborât la noi pe pământ pentru a ne înălţa pe noi la ceruri, S-a împărtăşit de viaţa noastră amestecată cu moartea, ca să ne dăruiască viaţa Lui cea fără de moarte. Iar acest adevăr îl vedem în icoană. În icoană noi nu pictăm doar trupul lui Hristos văzut cu ochii trupeşti, ci pictăm şi slava Sa sugerată de nimbul sau aureola din jur, dar şi de fondul luminos al icoanei care este de aur. Pictăm deodată trupul care a fost văzut cu ochii trupeşti, dar şi slava sau lumina necreată care nu se vede cu ochii trupeşti, ci numai cu ochii credinţei. Deci, icoana este de fapt mărturisirea completă a Ortodoxiei. Ea ne arată pe Hristos, pe Maica Domnului, pe îngeri, pe prooroci, pe sfinţii apostoli, pe martiri şi pe cuvioşi ca trăind veşnic în împărăţia luminii celei netrecătoare, a luminii celei necreate care nu se vede cu ochii trupeşti, ci numai cu ochii credinţei, atunci când Dumnezeu dăruieşte celor smeriţi darul acesta de a vedea încă din lumea aceasta lumina cea netrecătoare a împărăţiei cerurilor”, a explicat Patriarhul României.

Icoana – chemare sau invitaţie permanentă la rugăciune

„Icoana ortodoxă este Evanghelie pictată, cuvânt-simbol vizibil, care îndeamnă la comuniune cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui, pentru că în faţa icoanelor ne rugăm. Noi nu privim icoanele din biserică ca şi cum ar fi piese de muzeu. Icoanele sunt o chemare sau o invitaţie la rugăciune, sunt un semn al prezenţei rugăciunii sfinţilor pentru noi şi împreună cu noi, iar icoana Mântuitorului este confirmarea făgăduinţei Lui: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor.“(Matei 28, 20) Când intrăm duminica în biserică, Hristos Cel în-viat ne întâmpină prin icoana Învierii Sale, aşa cum a întâmpinat în ziua Învierii Sale pe femeile mironosiţe şi le-a zis: „Bucuraţi-vă… Nu vă temeţi“ (Matei 28, 9-10). Fiecăruia dintre noi, în duminicile şi sărbătorile când venim la biserică şi sărutăm icoana Mântuitorului, El ne spune tainic: „Bucuraţi-vă. Nu vă temeţi“. Icoana este expusă în biserică şi în casele noastre ca să mărturisim dreapta credinţă, credinţa ortodoxă care ne duce la mântuire sau viaţă veşnică în împărăţia cerurilor, credinţa ortodoxă care ne cheamă la sfinţenie şi la comuniunea cu toţi sfinţii lui Dumnezeu. Această Duminică a Ortodoxiei se află în Postul Sfintelor Paşti, în urcuşul nostru spre Înviere, pentru ca să ne arate că dreapta credinţă înseamnă şi dreapta vieţuire, adică lepădarea de păcat prin post şi rugăciune, prin spovedanie, pe de o parte, şi căutarea sfinţeniei, pe de altă parte. De aceea, ne pocăim mai mult şi ne împărtăşim mai des în această perioadă, ne lepădăm de păcate şi ne unim cu Hristos Cel Unul Sfânt. Ortodoxia nu este o simplă teorie sau o convingere intelectuală, că Dumnezeu există undeva, ci Ortodoxia este legătura noastră vie cu Hristos, în Biserica lui Hristos. De aceea, Sfântul Apostol Petru spune: „Pe El, fără să-L fi văzut, îl iubiţi; intru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţişi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită, dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor“ (I Petru 1, 8-9). Aceasta arată de ceDuminica dreptei credinţe este şi duminica bucuriei. Icoanele ne arată bucuria rugăciunii, a prezenţei Mântuitorului, a Sfintei Treimi, a Maicii Domnului, a sfinţilor, a tuturor credincioşilor care se află în rugăciune. Frumuseţea Ortodoxiei este lumină şi bucurie în Duhul Sfânt, iar sfinţii ne cheamă la sfinţenie. Când vedem mulţimea sfinţilor pictaţi în icoane înţelegem mai bine ce este Ortodoxia. Ea nu este individualism, care izolează persoanele, nici colectivism, care nivelează persoanele, ci fiecare sfânt are un nume şi un chip distinct, după cum fiecare persoană a Sfintei Treimi are un nume şi un chip distinct. Această comuniune de persoane face ca Biserica să fie, aşa cum a spus foarte frumos un teolog francez, Olivier Clément, o comuniune de chipuri personale: „Le christianisme est la religion des visages“. Creştinismul este religia chipurilor personale, a feţelor persoanelor, a persoanelor în comuniune, nu doar religia cărţilor sfinte. De aceea, Apostolul Pavel spune: „Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul“ (Evrei 12, 14). Nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu dacă nu caută sfinţenia. Iar primul pas în dobândirea sfinţeniei este mărturisirea dreptei credinţe şi lepădarea de păcate prin pocăinţă, prin spovedanie, iar apoi împărtăşirea cu Sfintele Taine. Prin aceasta ne sfinţim viaţa şi primim har ca să facem fapte bune. Iar căutând sfinţenia, aşa cum au căutat-o sfinţii, ne bucurăm de mântuire şi comuniunea sfinţilor din împărăţia Preasfintei Treimi”, a mai arătat Preafericirea Sa.

La finalul cuvântului său, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat importanţa orei de Religie pentru creşterea duhovnicească a copiilor.

În cadrul Sfintei Liturghii s-a dat citire şi Pastoralei Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei, adresată clerului şi credincioşilor.

La finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a fost felicitat cu prilejul aniversării a 25 de ani de la hirotonia întru arhiereu, eveniment ce a avut loc în Duminica Ortodoxiei. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mulţumit tuturor ierarhilor, colaboratorilor şi credincioşilor care zilnic se roagă pentru sănătatea şi mântuirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost hirotonit episcop în Duminica Ortodoxiei, în data de 4 martie 1990, în Catedrala Mitropolitană din Timişoara de către vrednicii de pomenire Înaltpreasfinţitul Părinte Nestor, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfinţitul Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului şi de actualul Arhiepiscop al Aradului, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei.

Totodată, în Catedrala patriarhală, după Sfânta Liturghie, a fost prezentat volumul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel,Iubirea Jertfelnică – Lumină a Învierii. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2014, apărut la Editura Basilica. Volumul a fost prezentat de Arhim. Paisie Teodrescu, Vicar patriarhal.

Tot astăzi, în bisericile din Patriarhia Română au fost organizate colecta pentru Fondul Central Misionar. Credincioşii au fost îndemnaţi să participe, după puterile lor, la ajutorarea semenilor, prin pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei, citită în toate lăcaşurile de cult.

La slujbă au participat sute de credincioşi.

Cultul Sfintelor Icoane, al Sfintei Cruci şi al Sfintelor Moaşte a fost restabilit de Sinodul VII Ecumenic de la Niceea, din anul 787. Sinodul ţinut la Constantinopol în 843 a hotărât ca, în prima duminică din Postul Mare, să se sărbătorească biruinţa Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor sau abaterilor de la dreapta credinţă.

Comentarii Facebook


Știri recente

PS Ignatie: De ce trăim stări de anxietate?

Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a oficiat duminică Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană din Sibiu. La predică, ierarhul explicat pasajul evanghelic Despre grijile vieții, accentuând modul simplu în care omul ar trebui se raporteze la…