Biserica Ortodoxă sărbătorește la 24 aprilie 2016 Intrarea Domnului în Ierusalim, sărbătoare care mai este cunoscută ca Duminica Floriilor.
În această zi, la Catedrala Patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.
Ierusalimul ceresc trebuie înţeles ca fiind Împărăţia de lumină neînserată a Preasfintei Treimi
În cuvântul Său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre adevărurile pe care textul evanghelic ni le prezintă. Patriarhul României a explicat celor prezenţi că intrarea în Ierusalim a Mântuitorului Iisus Hristos este şi o prevestire a intrării Lui prin Înviere în Ierusalimul ceresc, în Împărăţia luminii, iubiri şi bucuriei Preasfintei Treimi pentru a ne pregăti nouă, celor ce credem în El, un loc în Ierusalimul ceresc, cel fără de sfârşit.
„Această Evanghelie ne arată că cinstirea pe care Maria, sora lui Lazăr şi sora Martei din Betania, o face Mântuitorului Iisus Hristos este o prevestire a îngropării Lui şi un gest de recunoştinţă de mulţumire pentru că Iisus l-a înviat din morţi pe prietenul său Lazăr din Betania. În al doilea rând Evanghelia ne arată că intrarea în Ierusalim a Mântuitorului Iisus Hristos era o biruinţă asupra morţii lui Lazăr pe care l-a înviat a patra zi după moartea sa. În al treilea rând, aceasta intrare în Ierusalim a Mântuitorului Iisus Hristos este şi o prevestire a pătimirilor Sale, a trecerii Sale prin suferinţă şi moarte şi a biruinţei Sale asupra morţii prin propria Sa Înviere din morţi. (…) În al patrulea rând, această intrare în Ierusalimul pământesc a Mântuitorului Iisus Hristos este o prevestire a intrării Lui prin Înviere în Ierusalimul ceresc, în Împărăţia luminii, iubiri şi bucuriei Preasfintei Treimi pentru a ne pregăti nouă, celor ce credem în El, un loc în Ierusalimul ceresc, cel fără de sfârşit. Ierusalimul ceresc trebuie înţeles ca fiind Împărăţia de lumină neînserată a Preasfintei Treimi”, a spus Preafericirea Sa.
Mirul de mare preţ reprezintă o prefigurare a tuturor darurilor de mare preţ ca dar de mulţumire pe care credincioşii le aduc lui Dumnezeu
Patriarhul României a spus credincioşilor prezenţi că mirul de mare preţ pe care Maria, sora lui Lazăr, l-a turnat pe picioarele Mântuitorului şi apoi le-a şters cu părul capului ei reprezintă o prefigurare a tuturor darurilor de mare preţ ca dar de mulţumire pe care credincioşii le aduc lui Dumnezeu. De asemenea, Preafericirea Sa a vorbit şi despre reacţia lui Iuda când Maria a uns picioarele Mântuitorului Iisus Hristos cu nard şi a arătat că Hristos Domnul ne învaţă să aducem cinstire şi mulţumire lui Dumnezeu pentru darurile primite de la El în paralel cu lucrarea de ajutorare a săracilor.
„Fără ca Maria să-şi dea seama, prin acest gest de a unge picioarele Mântuitorului cu nardul sau mirul de mare preţ, a prevestit prin acest gest îngroparea lui pentru că morţii erau unşi cu mirodenii, cu aromate, atunci când erau puşi în mormânt după tradiţia iudaică. În mod surprinzător acest gest a trezit o atitudine foarte neaşteptată din partea lui Iuda Iscrioteanul. El a zis: De ce s-a cheltuit acest mir de mare preţ pentru a unge picioarele cu el, mai bine era să fie dat săracilor ca milostenie. Iar Sfântul Ioan Evanghelistul, care l-a cunoscut pe Iuda Iscarioteanul că era lacom de bani şi viclean, a zis : Cuvintele acestea le-a spus Iuda Iscarioteanul nu pentru că avea el grijă de săraci, ci pentru că era fur, adică hoţ şi lua din banii care erau puşi în pungă. Dar Mântuitorul Iisus Hristos a răspuns: «Las-o pe această femeie pentru că gestul ei a fost făcut pentru îngroparea Mea» ca o prevestire a morţii Mântuitorului Iisus Hristos. Vedem aici cum Mântuitorul Iisus Hristos nu intră în logica lui Iuda Iscarioteanul, ci continuă spunând: «Pe săraci îi aveţi pururi cu voi, dar pe Mine nu mă aveţi tot timpul». Prin aceasta Mântuitorul Iisus Hristos nu opune cinstirea Lui prin lucruri de mare preţ grijii pentru săraci. Şi astăzi sunt unii care gândesc ca Iuda Iscarioteanul crezând că dacă în Biserică se fac picturi frumoase, se aduc în dar veşminte frumoase, se înalţă biserici mari, toate acestea ar contraveni grijii Bisericii pentru săraci. Mântuitorul ne învaţă că trebuie să facem şi una şi cealaltă: să aducem cinstire şi mulţumire lui Dumnezeu pentru darurile primite de la El, şi mai ales pentru darul vieţii, paralel cu lucrarea de îngrijire, de ajutorare a săracilor”, a spus Preafericirea Sa.
Totodată, Preafericirea Sa a arătat că Biserica a înţeles valoarea şi semnificaţia liturgică a acestui mir de mare preţ prin pregătirea Sfântului şi Marelui Mir care se foloseşte la sfinţirea lăcaşurilor de cult, a Antimiselor, dar şi la Taina Mirungerii.
„Acest mir de mare preţ numit Sfântul şi Marele Mir este format din multe mirodenii sau aromate scumpe şi el se foloseşte atunci când se sfinţeşte o biserică tocmai pentru sfinţirea mesei Sfântului Altar care simbolizează mormântul Mântuitorului Iisus Hristos; pentru sfinţirea antimiselor care simbolizează punerea în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos şi pentru ungerea celor care s-au botezat, deci pentru Taina Mirungerii. De ce? Pentru că prin Botez noi ne îngropăm împreună cu Hristos, murim păcatului şi înviem împreună cu Hristos la o viaţă sfântă. De aceea, cei botezaţi, îndată după Botez, sunt unşi cu acest Sfânt şi Mare Mir ca semn al părtăşiei lor cu Hristos şi ca semn al darurilor Duhului Sfânt pe care le primesc spre creştere duhovnicească atunci când sunt botezaţi. Aşadar, am învăţat de la Maria, sora lui Lazăr, să cinstim pe Mântuitorul Iisus Hristos şi să dăm un înţeles duhovnicesc pentru viaţa Bisericii mirului de mare preţ care a devenit Sfântul şi Marele Mir al Bisericii”, a spus Preafericirea Sa.
Cel mai mare şi scump mir este sufletul curăţit şi sfinţit al omului credincios
Mirul de mare preţ este unul material, dar mai este un mir de mare preţ, unul duhovnicesc şi anume sufletul omului credincios curăţit de păcate prin pocăinţă şi sfinţit prin împărtăşirea cu sfintele Taine, a subliniat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
„Cel mai mare şi scump mir este sufletul curăţit şi sfinţit al omului credincios, de aceea Hristos Domnul se bucură de toate darurile pe care noi le aducem în Biserică, dar mai ales se bucură când Biserica este plină de oameni credincioşi care se roagă, postesc, se spovedesc, se împărtăşesc, fac milostenie şi îşi curăţesc sufletul de păcate şi dobândesc mireasma Duhului Sfânt prin împărtăşirea cu Sfintele Taine. De aceea, mireasma Duhului Sfânt prezentă în om este cel mai mare şi scump mir pe care îl iubeşte Hristos, Unsul Domnului, Mirul cel Sfânt al Lui Dumnezeu Tatăl care S-a dăruit nouă pentru sfinţirea noastră”, a mai spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
***
În cadrul Sfintei Liturghii s-a citit pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul al XII-lea, versetele de la 1 la 18 care prezintă Ungerea Mântuitorului Iisus Hristos în Betania, dar și Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim: ‘Înainte de Paști cu șase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți. Și I-au făcut acolo cină și Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau împreună cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă pe Dânsul, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu mă aveți totdeauna. Deci mulțime mare de iudei au aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți. Și s-au sfătuit arhiereii ca și pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui, mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus. A doua zi mulțime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic și a ieșit întru întâmpinarea Lui și striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: ‘ Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei ‘. Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El și că acestea I le-au făcut Lui. Așadar, dădea mărturie mulțimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți. De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că a făcut minunea aceasta.’
