S-au împlinit joi două secole de la naşterea preotului Iraclie Porumbescu. El a fost tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu.
Viaţa
Preotul Iraclie Porumbescu s-a născut la 9 martie 1823, la Sucevița, într-o familie de țărani români. Tatăl său se numea Atanasie și era pălimar la biserică, iar din 1840 a devenit vornic – un fel de primar – al Suceviței. Pe mama sa a chemat-o Varvara și era din satul Marginea, din apropiere. Numele de familie era Golembiovski, dar, fiind vorba de un român, probabil era o traducere în poloneză a termenului „porumbel”, traducere realizată după anexarea Bucovinei de către Imperiul Austriac. În poloneză, „golumb” înseamnă „porumbel”. Părintele Iraclie încă din tinerețe și-a spus „Iraclie Porumbescu”. Abia la bătrânețe, în 1881, a reușit să poarte și legal numele românesc de familie – Porumbescu.
În 1829, părinții l-au încredințat spre educație starețului Ghenadie Platenchi, de la Mănăstirea Putna. Acesta îl și botezase, pe când era călugăr la Mănăstirea Sucevița. La Putna, a învățat cântarea psaltică, între altele. Se poate spune despre el că și-a început formarea între zidurile mănăstirii. A urmat apoi școala primară la Suceava și a început Gimnaziul la Cernăuți. Aici l-a întâlnit pe profesorul de limba română Aron Pumnul, care i-a fost al doilea mare dascăl, și care a continuat formarea pe direcțiile începute de starețul Ghenadie Platenchi. Alături de el, și-a adâncit credința și folosirea cu măiestrie a limbii române.
A terminat liceul la Liov, urmează acolo doi ani de filozofie, pe care îi va continua la Cernăuți. Se poate spune că aici, la Cernăuți, Părintele Iraclie și-a definitivat perioada de formare, ca preot ortodox, cu o credință statornică și vie, și literat patriot – un român în adevăratul sens al cuvântului. Astfel, între 1847 și 1850, studiază la Institutul Teologic din Cernăuți. În această perioadă, compune poezii patriotice, pe care le-a publică în ziarul „Zimbrul”, sub numele Porumbescu.
Tot acum, a fost secretar de redacție la ziarului cernăuțean „Bucovina”, tipărit între anii 1848–1850 de familia Hurmuzachi. În casa acestora, tânărul Iraclie l-a cunoscut și pe poetul Vasile Alecsandri, care l-a îndemnat să culeagă folclor din satele bucovinene.
Pe 20 august 1850, s-a căsătorit cu poloneza Emilia Clodnițchi, fiica pădurarului din Voievodeasa, care a trecut la ortodoxie. Cununia a avut loc în Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț, ctitorie a Sfântului Ștefan cel Mare. Au avut nouă copii, dintre care șase au murit la vârste fragede. Ciprian a fost al doilea născut al familiei.
A fost hirotonit preot și a slujit Șipotele Sucevei (în raionul Vinița de astăzi), începând cu 1850. În această locuință s-a născut, pe 14 octombrie 1853, Ciprian Porumbescu, cel de-al doilea copil, din cei nouă, al lui Iraclie și al Emiliei Porumbescu.
În 1856 a fost de față la deschiderea mormintelor domnești din Mănăstirea Putna. A publicat o relatare deosebit de emoționată, care arată iubirea sa pentru Sfântul Ștefan și pentru poporul român.
În martie 1857, din cauza greco-catolicilor care erau pe punctul de a catoliciza satul Boian (astăzi în Ucraina), preotul Iraclie a fost trimis ca paroh acolo. Părintele Iraclie a slujit apoi la Stupca. Calitățile sale de păstor milostiv și iubitor al săracilor s-au arătat într-un moment deosebit de greu. Astfel, în 1866, a fost o foamete cumplită, iar mulți oameni au rămas în viață prin purtarea sa de grijă.
După moartea prematură a fiului Ciprian, în 1883, la doar 30 de ani, Părintele Iraclie s-a mutat ca paroh la Biserica de lemn din Frătăuții Noi, unde a slujit între anii 1884–1896. Aici a fost, în același timp, și învățător. Pentru a-i sprijini pe locuitorii satului, a organizat cursuri de îndeletniciri casnice – de împletituri din nuiele, papură, paie și pănuși și de apicultură –, aducând instructori de la Brașov și procurând uneltele de lucru. A rămas în memoria oamenilor de acolo pentru energia sa rară și pentru glasul „ca o limbă de clopot”: cântarea sa sonoră și vocea sa puternică se auzeau din drum când făcea slujbă în biserică”.
Părintele Iraclie Porumbescu a trecut la cele veșnice pe 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani, și a fost înmormântat în cimitirul de lângă bisericuța de lemn din sat. În 1971, când s-a inaugurat complexul muzeal de la Stupca, rămășițele sale pământești au fost reînhumate alături de cele ale fiului Ciprian Porumbescu, și ale soției Emilia, la Stupca.
Iraclie Porumbescu și revoluțiile – opera uitată
Un volum avându-l în centru pe Părintele Iraclie Porumbescu a fost publicat anul trecut la Editura Basilica a Patriarhiei Române.
Lucrarea este semnată de Adrian Lesenciuc, se numeşte „Iraclie Porumbescu și revoluțiile – opera uitată” şi poate fi achiziţionată de aici.
Foto credit: Ziarul Lumina
Urmăriți-ne pe Twitter: @AgentiaBasilica
