- Viitorul aparține dreptății și iubirii, unei culturi a solidarității și a respectului pentru integritatea creației.
- Experiența euharistică sensibilizează și mobilizează pe credincios către o acțiune ecologică în lume.
- Lumea aceasta nu este numai un dar al lui Dumnezeu, ci şi o provocare pentru oameni. Cel puţin am ajuns să cunoaştem adevărul că ne-am comportat inadecvat cu mediul natural şi resursele lui. Consecinţele sunt simple şi dureroase. Sunt evidente în aerul pe care îl respirăm, în apa pe care o bem, în mâncarea pe care o consumăm, în problemele de sănătate emoţională şi fizică pe care le confruntăm, precum şi în relaţiile dintre noi pe plan local, regional, naţional şi global.
- Ortodoxia este angajată din punct de vedere ecologic. Ea este Biserica „verde” prin excelenţă. Credinţa şi cultul nostru ne întăresc angajamentul luat de a ocroti creaţia şi de a promova „utilizarea euharistică” a lumii, solidaritatea cu creaţia. Atitudinea creştinului ortodox este opusul instrumentalizării şi exploatării lumii.
- O Biserică neglijentă în rugăciune pentru mediul natural este o Biserică ce refuză să ofere hrană şi băutură unei omeniri suferinde.
- O societate care îşi ignoră misiunea de a purta de grijă pentru toţi oamenii este o societate care abuzează de însăşi creaţia lui Dumnezeu.
- A afecta creaţia lui Dumnezeu este echivalent cu a păcătui.
- Distrugerea mediului natural în epoca noastră este asociată cu aroganța umană împotriva naturii și cu relația dominatoare asupra mediului, precum și cu modelul eudemonismului sau înclinarea spre lăcomie ca atitudine generală în viață.
- Suntem chemaţi – de fapt, suntem obligaţi – să ne asumăm rolul de a conserva pământul ca un dar şi resursă oferită omenirii de un Creator iubitor.
- Această planetă este un organism dătător de viaţă, care este mai mult decât suficient pentru cei care ştiu şi practică moderaţia.
- Considerăm că rădăcinile crizei mediului nu sunt în principal economice sau politice, nici tehnologice, ci în mod profund şi esenţial religioase, spirituale şi morale. Este o criză despre şi din interiorul inimii omului.
- Pe măsură ce lăcomia pune stăpânire pe comunităţile noastre, consumul creşte dincolo de ceea ce poate susţine pământul. Cu alte cuvinte, cei lacomi devastează mai multe resurse decât ceea ce poate pământul să reînnoiască. Deţinerea pământului într-o manieră atât de egoistă îl privează de proprietăţile sale dătătoare de viaţă şi atrage o mare ameninţare asupra restului creaţiei.
- Viitorul nu aparține omului atunci când acesta urmărește persistent plăcerea artificială și satisfacția nouă – trăind într-o risipă egoistă și provocatoare, ignorând pe ceilalți sau exploatând pe nedrept pe cei vulnerabili.
- Viața Bisericii Ortodoxe este o ecologie aplicată, un respect tangibil și inviolabil pentru mediul natural.
- Încălzirea globală este o criză morală şi o provocare morală.
- Ocrotirea vitalităţii şi diversităţii planetei noastre este o responsabilitate sfântă şi o vocaţie comună.
- Atitudinile şi comportamentele oamenilor faţă de creaţie au un impact direct asupra semenilor şi reflectă atitudinile şi comportamentul oamenilor faţă de semeni, în special faţă de săraci.
- Este imposibil să ne pese realmente de persoana umană, distrugând în același timp mediul natural ca însăși temelia vieții, subminând în esență viitorul omenirii.
- Soluţia la problema ecologică nu este doar o chestiune de ştiinţă, tehnologie şi politică, ci, poate în principal, o chestiune care ţine de schimbarea minţii, de noi valori şi de un etos nou. În teologia creştină utilizăm termenul de metanie, care înseamnă schimbarea minţii, o schimbare totală a mentalităţii.
- Nu este oportună doar intenţia unei culturi ecologice şi luarea unor decizii fără a lua în considerare şi impactul acestora asupra mediului.
Foto credit: voceabasarabiei.md