Biserica Ortodoxă se află astăzi, 6 aprilie 2014, în Duminica Cuvioasei Maria Egipteanca, a cincea din Postul Mare. La Sfânta Liturghie, Biserica a rânduit să se citească pericopa din Evanghelia după Marcu capitolul 10, versetele de la 32 la 45: „În vremea aceea, Iisus a luat la Sine iarăși pe cei doisprezece și a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, și-L vor scuipa, și-L vor biciui, și-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Și au venit la El Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiți să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu știți ce cereți! Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Și Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea și cu botezul cu care Mă botez vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Și, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov și pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Știți că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; și care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți„.
În cuvântul de învățătură rostit în paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat simbolismul Evangheliei de astăzi: „Evanghelia Duminicii a 5-a din Postul Mare ne arată că Domnul Iisus prevestește moartea și Învierea Sa. El inițiază pe ucenicii Săi în taina sfintelor Sale Patimi sau Pătimiri, pricinuite de păcatele oamenilor. Pe de altă parte, vedem însă că ucenicii Săi, care erau oameni simpli, pescari, nu puteau înțelege de la început taina Pătimirilor, Morții și Învierii Mântuitorului, ci în mod treptat. Vedem în comportamentul ucenicilor Lui firea noastră omenească, cu slăbiciunile ei și cu ispitele care vin asupra ei. Dar, în același timp, vedem cum harul Domnului nostru Iisus Hristos lucrează pentru ridicarea și vindecarea firii omenești păcătoase, cum o luminează, încetul cu încetul, pentru a cunoaște tainele lui Dumnezeu și a intra în comuniunea de viață dătătoare cu El”.
Pofta de întâietate și de slavă deșartă se vindecă prin slujirea smerită a semenilor
„Pe când însă vorbea El despre mergerea Sa la Ierusalim, ca să îndure suferințe multe, doi dintre ucenicii Săi, Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, aveau impresia că Iisus vorbește despre o împărăție lumească, în locul celei romane. Mântuitorul îi lasă pe cei doi ucenici să spună ceea ce doresc ei, iar apoi îi mustră și îi îndreaptă, pe ei și pe ceilalți ucenici. De fapt, Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, au cerut Domnului Hristos ceva pământesc, o slavă trecătoare sau o onoare lumească, și anume să stea de-a dreapta și de-a stânga Sa în slavă. Iar Mântuitorul le spune: Nu știți ce cereți!. Prin aceasta vedem că El îi corectează, deoarece ei se gândeau la o împărăție politică, o stăpânire lumească. Apoi, Iisus îi întreabă: Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu?. Iar ei au răspuns: Putem„, a arătat Preafericirea Sa.
În continuare, Patriarhul României a evidențiat semnificația paharului și a botezului despre care Mântuitorul Iisus Hristos le vorbește celor doi ucenici ai Săi: „Dar ce sunt paharul și botezul despre care vorbește Mântuitorul în Evanghelia de astăzi? Sfinții Părinți ai Bisericii au tâlcuit cuvintele acestea astfel: paharul și botezul despre care vorbește Iisus sunt suferințele Sale din timpul Patimilor sau Pătimirilor Sale și moartea Sa pe Cruce, adică botezul sângelui, după cum se vede în rugăciunea Sa din grădina Ghetsimani, când zice: „Părinte, dacă se poate să treacă paharul acesta de la Mine, dar nu precum voiesc Eu, ci precum voiești Tu„. Iisus Se referea la taina suferinței și a morții Sale. În continuare, Iisus le spune celor doi ucenici ai Săi că onoarea de a sta cineva de-a dreapta și de-a stânga Sa nu se obține printr-o ambiție egoistă, competitivă, nici nu este un drept al cuiva care se consideră el însuși vrednic de această onoare, ci este un dar al lui Dumnezeu pentru cei pe care El îi consideră vrednici. Deci, nu cunoașterea personală a lui Iisus aduce cuiva slavă sau onoare, ci smerenia și vrednicia faptelor bune pe care le săvârșește cineva. Altfel spus, Dumnezeu nu face favoruri celor ambițioși și mândri, ci dăruiește har celor smeriți și ostenitori, întrucât sunt împlinitori ai voii Lui„.
Evanghelia ne mai arată că ceilalți ucenici s-au mâniat văzând că frații Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, caută onoruri, pentru a fi deasupra celorlalți, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel arătând că bineplăcută lui Dumnezeu este iubirea smerită față de El și de semeni: „Mânia celorlalți ucenici este mânie amestecată cu invidie. Ei s-au mâniat pentru că au devenit invidioși. Vedem aici cum unii, în căutare de slavă deșartă, produc altora invidie și mânie. Însă Mântuitorul Iisus Hristos, fiind duhovnic desăvârșit, cunoscător de suflete și vindecător de patimi, i-a chemat la El pe toți ucenicii și le-a spus că în mentalitatea lumească întâietatea este înțeleasă ca stăpânire sau dominație peste alții, dar ucenicii lui Hristos trebuie să înțeleagă întâietatea sau conducerea altora ca fiind slujire smerită în folosul tuturor. Prin aceasta, Mântuitorul Hristos vindecă de mândrie sau de slavă deșartă pe frații Iacov și Ioan, iar pe ceilalți ucenici îi vindecă de invidie și mânie. El îi învață pe toți că adevărata onoare plăcută lui Dumnezeu nu se dobândește prin poftă de întâietate și prin slavă lumească, ci prin smerita iubire față de Dumnezeu și față de semeni„.
„Din Evanghelia de astăzi învățăm că și noi, ca odinioară ucenicii Domnului, putem fi ispitiți de patima slavei deșarte, de dorința de întâietate, de a fi mai apreciați decât ceilalți oameni. Iar această dorință pătimașă trezește în cei din jur alte patimi, și anume invidie și mânie. Astfel, slăbește comuniunea de iubire dintre oameni și se deteriorează relațiile adevărate de frățietate dintre ei, pierzându-se bucuria comuniunii. Însă Mântuitorul Hristos ne învață că iubirea smerită față de semeni și ajutorarea sau slujirea lor constituie calea care duce la mântuire, la unirea omului cu Dumnezeu și la bucuria armoniei din comunitatea umană. Prin urmare, adevărata onoare provine din calitatea cuiva de slujitor smerit sau ajutător milostiv al semenilor săi, indiferent de mărimea rangului pe care-l are în comunitate sau în societate„, a conchis Preafericitul Părinte Daniel.
Rugăciunea unită cu pocăința și cu postul ajută pe cei păcătoși să devină sfinți
Patriarhul României a arătat că în această zi numită și Duminica Sfintei Cuvioase Maicii noastre Maria Egipteanca facem pomenirea ei, pentru că ea este un model de pocăință pentru toți oamenii: „Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca (pomenită la 1 aprilie) arată cât de minunat poate lucra harul lui Dumnezeu în omul care se pocăiește. Pomenirea ei se face în Duminica a 5-a din Marele Post începând cu secolul XI, iar cultul ei este atestat deja înainte de publicarea Vieții ei, scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Atât de mult schimbă harul lui Dumnezeu pe omul păcătos care se pocăiește cu adevărat, încât îl poate face părtaș al slavei Împărăției cerurilor pe care o pregustă sfinții încă din lumea aceasta. Cu alte cuvinte, pilda vieții de pocăință și sfințenie a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca este o întărire spirituală și o speranță pentru toți oamenii care doresc să se mântuiască, să-și sfințească viața, oricât de păcătoși ar fi ei la un moment dat. În cântările Triodului din Duminica a 5-a a Postului Mare, Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, datorită convertirii sau schimbării ei duhovnicești prin pocăință, este numită „înger în trup”, întrucât și-a răstignit patimile trupești și a ajuns la învierea sufletului din moartea păcatului, sfințindu-și sufletul și trupul cu ajutorul dumnezeiescului har. Astfel, într-o cântare se spune: Neștiind dumnezeieștile porunci, ai întinat chipul cel dumnezeiesc; dar prin dumnezeiască purtare de grijă, iarăși l-ai curățit îndumnezeindu-te, cuvioasă, prin faptele tale cele de sfințire„.
În încheierea cuvântului său, Preafericitul Părinte Daniel a spus: „Ca și Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Duminica Cuvioasei Maria Egipteanca ne pregătește să înaintăm duhovnicește spre Sâmbăta lui Lazăr, Duminica Floriilor și Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, pentru a intra apoi în lumina Sfintelor Paști, spre slava lui Dumnezeu și bucuria tuturor”.
