De la actorie la preoţie. Întâlnirea cu IPS Iosif i-a schimbat destinul Părintelui Octavian Dabija

Octavian Dabija provine din Bicaz şi în prezent este preot în Paris. Fost actor, explică într-un interviu oferit pentru monitorulneamt.ro cum a ajuns să slujească la Sfântul Altar în capitala Franţei.

Început de carieră marcat de actorie

Opţiunea de a da la actorie „a fost ca un fel de vrajă” pentru tânărul Octavian.

„Am terminat liceul, m-am pregătit pentru teatru şi după o admitere ratată, am reluat pregătirea cu mai multă seriozitate luând lecţii de la actorul Dan Borcia, şi am fost admis în clasa doamnei Sanda Manu, un regizor şi profesor de mare calitate”, îşi reaminteşte actualul slujitor al Domnului.

Fără roluri negative

După câţiva ani petrecuţi în teatru, atât în România cât şi în Franţa, Octavian Dabija a simţit că nu mai poate interpreta personaje negative.

„Mi-am dat seama la un moment dat, jucând într-un spectacol de Strindberg un personaj negativ, că făceam rău în jurul meu. Încercam să-mi asimilez rolul şi voiam să văd cum e să faci rău. Şi făceam rău. Teatrul trebuie să aibă un mesaj pozitiv, un mesaj de mântuire. Cred în continuare în această idee”, susţine Părintele Dabija.

Întâlnirea cu IPS Iosif, una providenţială

Împărtăşind valorile credinţei ortodoxe încă din familie, Octavian Dabija a căutat la sosirea în Franţa să se alăture comunităţii Bisericii ortodoxe româneşti din Paris, concentrată în jurul IPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale.

„Pe vremea aceea, la Paris, munceam să-mi susţin familia, dar mă şi luptam să-mi aflu identitatea spirituală. Făceam şantiere. Făceam decoraţiuni interioare, spărgeam ziduri, căram moloz… Am făcut multe în viaţă, am fost şi şofer livrări, am fost librar o perioadă, anticar… Deci cu asta mă ocupam la vremea aceea, când l-am întâlnit pe IPS Iosif şi am început să-l urmez”.

Misiunea ca preot în Paris

După un timp a ajuns cântăreţ la strană, apoi Mitropolitul l-a hirotonit diacon. Cei 14 ani de slujire ca diacon au fost încununaţi de harul preoţiei.

Vorbind despre misiunea ca preot în capitala Franţei, părintele spune că îi simte pe oameni când vin la spovedanie „că au nevoie să se descarce, au nevoie să spună multe, să fie ascultaţi. În familie nu mai apucă să se asculte unii pe alţii”.

Potrivit Părintelui Dabija, oamenii „aleargă mult pentru cele lumeşti şi atât de puţin se dăruiesc lui Dumnezeu”.

„Dumnezeu ne dă veşnicia şi noi ne ancorăm în timp, în timpul ăsta de aici, pămîntesc, agăţîndu-ne exagerat de mult de el. Uităm că în fiecare clipă murim şi trăim. Şi sigur, orice Liturghie e să mori ţie însuţi ca să înviezi odată cu Hristos. Aici e lucru tainic şi frumos”, evidenţiază părintele.

Interviul poate fi consultat integral aici.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente