Cuvântul Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, la Sfânta Liturghie oficiată împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în Catedrala Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Constantinopol, la sărbătoarea Înălțării Domnului (28 mai 2009):
Preafericirea Voastră,
Preafericite DANIEL,
Arhiepiscop al Bucureștilor,
Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și
Patriarh al României,
Preaiubit și mult dorit frate și împreună liturghisitor,
Înaltpreasfințiile Voastre și Preasfințiile Voastre,
Preasfințiți frați din România și de aici,
Excelențele Voastre,
Preacucerniciile Voastre și Preacuvioșiile Voastre preoți și diaconi,
Preadistinși arhonți,
Iubiți fii ai Bisericii, întru Domnul!
Binecuvântat este Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce astăzi S-a înălțat cu slavă la ceruri și a dăruit nemurire întru slavă firii omenești pe care a asumat-o. La marea bucurie și binecuvântare a Praznicului Înălțării Sale, El ne-a adăugat o a doua mare bucurie și veselie duhovnicească, aceea a primirii la reședința Bisericii Mame, Biserica Constantinopolului, a Preafericitului Daniel, noul Patriarh al Preasfintei Biserici Române și a însoțitorilor săi vrednici de a fi amintiți. Această bucurie este sporită și de binecuvântarea praznicalei și oficialei împreună liturghisiri patriarhale de astăzi!
Iubiții mei, întotdeauna, Praznicul Înălțării are caracter de sărbătoare a bucuriei și voioșiei duhovnicești, dar și de întristare! De întristare, pentru că, de acum înainte, Ucenicii sunt lipsiți de prezența trupească, vizibilă, a Dumnezeiescului Învățător, în mijlocul lor. Dar și de veselie, pentru că „Domnul S-a înălțat la ceruri”, nu numai ca să trimită lumii pe Mângâietorul, după cum am cântat , dar și ca să dea firii noastre omenești deplina îndreptare, în vederea căreia a fost creată, prin ridicarea ei întru strălucirea frumuseții nestricăciunii și slăvii, pe Tronul Dumnezeirii, de-a dreapta Tatălui, unde împărățește de acum împreună cu El, cu Fiul și cu Sfântul Duh, în veci! Ne întristăm și noi, deoarece, de astăzi înainte, nu mai cântăm anul acesta „Hristos a înviat!”, cântarea biruinței asupra morții, imnul vieții, care, vreme de patruzeci de zile, a constituit salutul, desfătarea și îndulcirea sufletelor noastre. Dar ne și bucurăm, deoarece „Plinind rânduiala cea pentru noi și cele de pe pământ unindu-le cu cele cerești, Hristos Dumnezeul nostru S-a înălțat întru slavă, nicidecum despărțindu-Se, ci rămânând nedepărtat, și strigând celor ce Îl iubesc pe El: Eu sunt cu v oi și nimeni împotriva voastră!”.
Ne bucurăm pentru încredințarea aceasta, deoarece ne dă putere și ne întărește foarte mult! De asemenea, ne bucurăm, pentru că, de acum, putem dobândi locul nostru în veșnicie, împreună cu Domnul nostru, Care S-a înălțat de-a dreapta Tatălui în lumina neînserată a Preasfintei Treimi! Încă ne bucurăm, fiindcă așteptăm ca „alt Mângâietor” să vină în curând! El ne va purta în viață sub acoperământul și insuflarea Sa, va face ca ostenelile în care stăruim, conform învățăturii Sfintelor Evanghelii, să fie pline de har și bucurie și, la vremea secerișului, va da să rodească îmbelșugat strădaniile depuse de noi în lupta cea sfântă a bunei credințe, pocăința și răbdarea noastră. Astfel, în cele din urmă, ceea ce ne-a fost dăruit ca posibilitate va deveni realitate, deoarece El, Mângâietorul, ne va înălța pe Tronul Împărăției și ne va face împreună moștenitori cu Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl.
Aflându-ne într-o stare afectivă atât de complexă, în care se amestecă sentimente și trăiri diferite, primim astăzi, în acest Scaun Apostolic mărturisitor, vizita Preafericirii Voastre iubite în Hristos Domnul! Este o vizită care ne aduce mângâiere, și mare bucurie, ne susține și ne întărește! De aceea exclamăm „Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!”.
Ați venit la noi ca un înainte mergător și înainte vestitor al Mângâietorului! Ați venit înveșmântat în alb, ca Îngerul vestitor al Învierii, „cu podoabă în îmbrăcăminte” , cu chipul senin și voios, cu privirea purtătoare de har și încântare, cu inima curată și „sine cera”, cu rugăciunea evlavioasă, cu simțăminte calde, cu cuvinte dulci, cu purtare pașnică! Din adâncul sufletului și al inimii Vă mărturisim încă o dată „Ce bine este că ați sosit, Preafericirea Voastră!”.
Vă adresăm cuvintele acestea cu toată căldura și dragostea frățească! Bine ați venit în Împărăteasca Cetate, de-Domnul-păzită, aflată sub acoperământul Maicii Domnului, în care s-a așezat de către Dumnezeu sfeșnicul Bisericii Mame, ca purtătoare a celor dintâi răspunderi, peste care este revărsată binecuvântarea Domnului Atotțiitorul, rugăciunea și binecuvântarea Născătoarei de Dumnezeu, Celei „Pururea Fericită”, lumina Înțelepciunii lui Dumnezeu, ocrotirea „Călăuzitoarei” de la Vlaherne, tămâia nevoințelor duhovnicești de la străvechea mănăstire a studiților, bucuria de la biserica „Chora” celor vii, în care se regăsește răcoarea multelor izvoare de aghiasmă, dragostea, gândul iubitor și rugăciunea neadormită a Fanarului, care-și revarsă neîncetat lumina, răstignit pe crucea lui fără sfârșit! Aici, unde Vă găsiți acum, se află rădăcinile bunei credințe a poporului român, numit cu numele lui Hristos! Aici se află și izvorul evlaviei și pioșeniei Neamului iubitor de Hristos al Preafericirii Voastre! Desigur, nu este pentru prima dată când pășiți pe pământul Constantinopolului.
Ați venit aici, mai demult, ca Mitropolit. Cunoașteți Constantinopolul și acesta Vă cunoaște! Îl iubiți și Vă iubește! Într-adevăr, ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, la Iași, V-ați aflat mulți ani sub ocrotirea Sfintei noastre Preacuvioase Maici din Epivata, care este o floare preafrumoasă în grădina tainică a Bisericii Constantinopolului. Dar, Preafericite, astăzi stați în mijlocul nostru ca Întâistătător al preaiubitei și Preasfintei Biserici Române, Biserică fiică și totodată Biserică soră, ca al șaselea Patriarh al ei!, ca o cunună a cugetării binecredincioase, a evlaviei, a mărturiei de-Dumnezeu-cuvântătoare, a devotamentului statornic și a dragostei întregului popor român ortodox față de noi!
Toată ființa Preafericirii Voastre răspândește în jur mirosul de bună mireasmă duhovnicească al rugăciunilor curate, al lacrimilor nevoințelor sihăstrești, al sângelui mucenicesc, al bunei mărturisiri, al harului Duhului și al minunilor mai presus de fire săvârșite de marea oștire a sfintelor pe care i-a dat pământul românesc, pământ pe care s-au născut atâția sfinți. Pe fruntea Preafericirii Voastre vedem scrise cu majuscule numele scrise cu litere de aur în Cartea Vieții! În mâini țineți „toiagul puterii! , pe care Domnul Vi l-a încredințat să păstoriți apostolește un mare popor! Este poporul care de veacuri are legături duhovnicești indistructibile cu Biserica cea Mare a lui Hristos, din Constantinopol, și este „os din oasele” ei și „trup din trupul” ei!
Dar ați venit aici și ca Locțiitor al Tronului mitropolitan al Cezareii Capadociei, deoarece, prin acest titlu scurt, dar de foarte mare cinste, a binevoit Preasfântul nostru Scaun Ecumenic, Apostolic și Patriarhal să onoreze pe Preafericiții Patriarhi ai României. Titlul acesta s-a acordat cu scopul de a reaminti legăturile istorice sfinte indisolubile dintre Constantinopol și București, de a sublinia că este necesar să pășim împreună pe calea desăvârșirii duhovnicești, să fim uniți în cuget și să dăm împreună mărturia cea bună, spre a exprima adevărul că pururea „un trup suntem în Hristos și fiecare suntem mădulare unii altora”. Există un fel de „cordon ombilical” care leagă Biserica Mamă de Biserica fiică. În timp, aceasta din urmă s-a emancipat și, în urmă cu 124 de ani, a fost proclamată din Biserică fiică, Biserică soră, egală în rang. Mai târziu a fost proclamată Patriarhie, ocupând locul al VII-lea în ordinea canonică. Toate acestea constituie mărturii despre faptul că, între bisericile noastre, „dragostea nu cade niciodată”. Mulți patriarhi ecumenici, între care și Atanasie al III-lea Patelaros, trecut recent în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, vrednicii de pomenire Partenie I, Partenie al II-lea, Calinic al II-lea, Sfântul Nifon ș.a. care au păstorit odinioară diferite regiuni ale Bisericii Ortodoxe Autocefale Române de astăzi. Totodată, Sfinții Sfințiți Mucenici Evangelikos Tracul, Tit și Gordian, episcopi ai Tomisului, originari din Capadocia, Cuviosul Nikita Preotul și Bretanion, episcopul Tomisului – și aceștia Capadocieni – împreună cu Sfânta Parascheva de la Epivata și cu mulți alți sfinți de aici constituie inelul de legătură, de aur, dintre Bisericile noastre. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Dar, Preafericite, noi ne sprijinim întotdeauna pe temeliile trainice ale moștenirii și tradiției noastre spirituale comune. De aceea, suntem chemați să oferim împreună speranță nouă omului contemporan, aflat în confuzie, teamă, multă neliniște și zbucium! Să dăm lumii o mărturie comună și actuală despre Iisus Hristos! Să depunem mari eforturi în vederea soluționării multelor probleme spinoase cu care se confruntă omenirea, între care se numără nedreptatea, fundamentalismul religios, intoleranța naționalistă, conflictele și confruntările izbucnite din diverse motive, prăbușirea moravurilor și a valorilor umane fundamentale, precum și distrugerea mediului înconjurător! Să ne coordonăm strădaniile pentru apropierea, buna înțelegere și reconcilierea în duhul adevărului și al dragostei, a tuturor creștinilor divizați, așa încât dorința Domnului „ca toți să fie una” , toți cei ce cred în El, să nu mai fie un vis îndepărtat! Suntem absolut siguri că și Preafericirea Voastră gândiți la fel. De aceea, multe și mari speranțe se sprijină pe colaborarea admirabilă dintre noi, atât la nivel interpersonal, cât și la nivel interbisericesc. Invocăm în acest sens ajutorul și întărirea de la Dumnezeu. Vă rugăm să primiți aceste sfinte engolpioane ca dar simbolic al dragostei profunde dintre noi.
Vă urăm să aveți parte de arhipăstorire patriarhală îndelungată, încununată cu roade bogate și bune, aducătoare de mântuire poporului bine credincios, sfântă, slăvită și, pe cât este cu putință omenește, senină, fără nori și întristare! Să trăiți și să ne veniți de multe ori în Împărăteasa cetăților.
†BARTOLOMEU,
PATRIARHUL ECUMENIC AL CONSTANTINOPOLULUI
