Cuvântul reprezentantului Patriarhiei Ecumenice, Înaltpreasfințitul Mihail, Mitropolitul Austriei, la manifestările sărbătorești organizate de Patriarhia Română cu prilejul aniversării a 650 de ani de la întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei (București, 27 octombrie 2009):
Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Daniel, Patriarh al României,
Sanctitatea sa Bartolomeu, Patriarhul nostru Ecumenic și Sfântul Sinod din jurul Sanctității Sale au încredințat smereniei mele, în calitatea de reprezentant al Sfintei și Marii Biserici a lui Hristos, Biserica Mamă din Constantinopol să aduc Preafericirii Voastre, Arhiepiscopul Bucureștiului, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei și Patriarhul României și, prin Fericirea Voastră, cinstitei Ierarhii, evlaviosului cler și binecredinciosului popor al Preasfintei Biserici Ortodoxe din România, Biserica soră, îmbrățișarea dragostei din partea Sanctității Sale, salutul păcii din partea cinstitei noastre Patriarhii Ecumenice, și expresia marii lor bucurii cu prilejul sărbătoririi solemne, astăzi, ziua pomenirii Sfântului Dimitrie cel Nou, apărătorul orașului București, a împlinirii a 650 de ani de la întemeierea și înălțarea Ungrovlahiei la treapta de Mitropolie, în anul 1359.
Aniversarea evenimentelor istorice în general, dar mai ales a celor bisericești, evenimente care au înregistrat și au pecetluit trecutul, exprimă și verifică prezentul, descriu dinainte și determină viitorul, constituie o datorie sacră.
Astăzi, în București, la această întrunire interortodoxă, slăvim „cu o gură și o inimă” pe Dumnezeu, Cel în Preasfântă Treime lăudat, deoarece suntem membri și fii ai Bisericii, celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească; totodată săvârșind pomenirea unui însemnat eveniment bisericesc, care constituie o etapă și cotitură în istoria bisericească și culturală a acestei țări, adică participând la a 650 aniversare a Mitropoliei Ungrovlahiei, ne ducem la începuturile de Dumnezeu binecuvântate și cu haruri dăruite ale Preasfintei Biserici Ortodoxe din România, care, cu trecerea veacurilor, în anul 1885 a fost proclamată Biserică Autocefală de către Patriarhia Ecumenică și din anul 1925 a fost îmbrăcată în haina de porfiră a vredniciei patriarhale.
Acum prin fața ochilor minții mele se perindă emoții sfinte, care leagă viața îndelungată, cu haruri dăruită dar și plină de peripeții a Sfintelor noastre Biserici Ortodoxe, Biserici surori în duh, în mucenicie și suferințe și mai ales emoțiile care unesc viața Patriarhiei Ecumenice și a Bisericii Ortodoxe Române, până mai de curând Biserică fiică iar acum Biserică soră mai tânără. Mintea mea se îndreaptă cu adâncă evlavie atât spre fericitul întru adormire patriarh al Constantinopolului, Calist I, și spre Împăratul Ioan al V-lea Paleologul, cărora se datorează hotărârea întemeierii Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei de către Patriarhia Ecumenică, cât și spre Voievodul Alexandru Basarab și spre întâiul Mitropolit al Ungrovlahiei, Iachint Critopoulos, adus de la Vicina, care de curând a fost trecut în calendarul sfinților Bisericii Ortodoxe Române.
După întemeiere, pe scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei s-au urcat arhierei străluciți, cei mai mulți dintre ei fiind greci, de neam care au desfășurat o activitate pe măsura prestigiului, importanței și faimei acestei Mitropolii, care s-a aflat în frunte în ceea ce privește cultura, civilizația și progresul social din această eparhie. În sfârșit, îmi aduc aminte de Sfântul Nifon, Patriarh Ecumenic, al cărui cinstit nume este strâns legat de organizarea vieții bisericești din Ungrovlahia. Această viață bisericească s-a continuat de-a lungul veacurilor în libertate și robie „prin slavă și necinste, prin defăimare și laudă” (II Cor. 6,8)
Ne aducem bine aminte de toți și suntem tuturor recunoscători, pentru toate! Îi fericim pe acei Părinți, Învățători, mucenici și mărturisitori, știuți și neștiuți.
Preafericirea Voastră,
Crucea a pecetluit trupul și viața Bisericii Ortodoxe Române de-a lungul veacurilor, până în zilele noastre. Semnele cuielor ateismului, indiferentismului religios și secularizării dau mărturie despre faptul că Biserica nu trăiește conform stilului de viață „al veacului acestuia”. Răstignită, ea biruiește de fiecare dată pe cei care o răstignesc, deoarece, trăind realitatea Crucii, propovăduiește Învierea. Și, cu ajutorul Domnului, Preasfânta Biserică Ortodoxă Română, își trăiește învierea!
De aceea, Preafericirea Voastră, Patriarhia Ecumenică și Sanctitatea Sa, Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, cunoscând foarte bine, din experiență proprie, această realitate, dar, în același timp, recunoscând contribuția însemnată pe care Patriarhia Română, la cârma căruia, astăzi, Vă aflați Preafericirea Voastră, o aduce la re-învierea Poporului Român și Bisericii sale, precum și rolul ei în ceea ce privește mântuirea și realitatea interortodoxă contemporană, felicită pe Preafericirea Voastră, conducătorul bisericesc strălucit, recunoscut la scară panortodoxă. Aceleași felicitări adresează Bisericii Române cu prilejul acestui remarcabil eveniment, vrednic de toată lauda, rugându-se ca Domnul să binecuvânteze și să apere și să păzească de toată uneltirea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, Patriarhia Română, pe cinstitul ei Întâistătător și pe tot poporul român, în veacul veacurilor. Totodată adresează prin gura smeritului lor reprezentant salutul paulin: „Fraților, bucurați-vă în Domnul!”
Iar de la Domnul pacea lui, „care covârșește toată mintea! Pace vouă! Pace tuturor!” Slavă Lui pentru toate! Amin!
