Cuvântul Înaltpreasfinţitului Părinte Pavlos la Sărbătoarea Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor

Biserica Ortodoxă cinsteşte la 27 octombrie, în fiecare an, pe Sfântul Cuvios Dimitrie, Ocrotitorul Bucureştilor. La Patriarhie, Sfânta Liturghie a fost săvârşită în Altarul de vară al Catedralei Patriarhale de către un sobor de ierarhi condus de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, şi Înaltpreasfinţitul Părinte Pavlos, Mitropolit de Drama. Cu acest prilej, Înaltpreasfinţia Sa a rostit un cuvânt de învăţătură pe care îl redăm mai jos:

Preafericirea Voastră,

Cu adâncă emoţie exprim, din partea Stareţului şi a delegaţiei Sfintei Stavropighii Patriarhale a Mănăstirii Sfântul Pavel din Muntele Atos, respectul nostru pe care-l nutrim faţă de persoana Preafericirii Voastre, precum şi dragostea noastră pentru Poporul Român celOrtodox, care în aceste zile îşi manifestă într-un mod evident credinţa sievlavia sa. Poporul Dumneavoastră cel nobil are nevoie de ocazii duhovniceşti şi, de aceea, Preafericirea Voastră, ca un păstor bun, părtaş obiceiurilor şi urmaş al acestora în tron şi care vă inspiraţi din viaţa şi din opera Sfinţilor Trei Ierarhi, Vă îngrijiţi pentru aceasta.

Nu vă limitaţi doar la marea şi importanta pregătire teologică a Preafericirii Voastre, care este fără îndoială element constitutiv al personalităţii Voastre. Dacă ar fi să examinăm lumea interioară a Preafericirii voastre îi vom descoperi pe marii bătrâni isihaşti llie Cleopa şi Paisie Olaru, exponenţi ai curentului isihast de factură ortodoxă.

Activităţile Preafericirii Voastre din cei opt ani de patriarhat sunt echivalente cu optzeci de ani de păstorire. Şi aceasta nu o spunem acum şi aici din dorinţa de a impresiona şi de a vă lăuda. Fiecare om binevoitor se poate încredinţa de adeverirea cuvântului nostru.

Socotim de trebuinţă să Vă mulţumim pentru dragostea cu care ne înconjuraţi pentru încercările de a întări comuniunea dintre Sfânta noastră Mănăstire a Sfântului Pavel şi a Sfintei Mitropolii de Drama cu Sfânta Biserică Ortodoxă din România prin aducerea aici la Bucureşti cu prilejul sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi, a moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur si ale Sfinţilor Ierarhi Vasile cel Mare şiGrigorie Teologul, acum cu prilejul înscrierii oficiale în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române a Cuviosului Gheorghe Noul Mărturisitor, a cărui biserică o construiţi aici la Bucureşti.

Aceste legături confirmă în vremurile noastre moştenirea noastră comună care s-a născut în ţara dumneavoastră Bizanţul după Bizanţ, aşa cum o definea ilustrul istoric român Nicolae Iorga. Legăturile dintre Academiile Domneşti de la Bucureşti (1684) şi Iaşi (1707), datorită caracterului lor duhovnicesc sunt de nedespărţit. Conform Elenei Lazăr,directoarea casei de editură Omonia din Bucureşti, primul autor care foloseşte numele de România pentru binecuvântata ţară a dumneavoastră este profesorul Academiei Domneşti de la Iaşi Daniel Fillipides (1750-1832), în lucrarea sa Istoria României ce s-a tipărit la Leipzig în anul 1816. Această ţară a fost dintotdeauna liman sigur şi adăpost pentru oameni ai duhului, conform zicalei: numai raiul este mai bun decât Ţara Românească. Profesori, filosofi, clerici, medici, avocaţi, comercianţi care se trăgeau din părţile greceşti aflate sub povara sclaviei au găsit în România a doua patrie, care i-a îmbrăţişat cu afecţiune si le-a oferit cele mai bune condiţii de viaţă şi muncă.

Cercetările istorice au adeverit faptul că aceşti oameni ai duhului au contribuit şi ei la dezvoltarea şi propăşirea societăţii româneşti.

Între România şi Ellada există o întrepătrundere duhovnicească folositoare pentru ambele ţări şi este demonstrată încă odată de nivelul duhovnicesc înalt al popoarelor noastre.

Noi, astăzi, continuăm această tradiţie, pe care, de altfel o încurajaţi şi Preafericirea Voastră încă din zilele în care păstoreaţi poporul lui Dumnezeu de pe prestigiosul tron arhieresc al Iaşilor.

Din partea Sfintei Mănăstiri a Sfântului Pavel şi a Sfintei Mitropolii de Drama, primiţi Vă rog, în semn de amintire şi de adânc respect, aceste daruri smerite: o cruce pectorală, replică a Sfintei Cruci care conţine cea mai mare parte din lemnul Sfintei Cruci a Mântuitorului, şi care se păstrează în Sfânta noastră Mănăstire, precum şi acest engolpion arhieresc, cu rugămintea de a ne pomeni în sfintele Voastre rugăciuni.

Întru mulţi ani!

Comentarii Facebook


Știri recente