Cuvânt la începutul Postului Mare | PF Ioan al Antiohiei face un apel pentru încetarea conflictelor în Orient şi se roagă pentru pace

În scrisoarea pastorală adresată cu prilejul începerii Postului Mare, Patriarhul Antiohiei face un apel pentru încetarea violenţelor în Orient şi se roagă ca pentru „toți cei ce sunt răpiți, ce suferă, pentru martiri, pentru cei ce sunt forțați să-și părăsească casele din pricina războiului, terorismului și urii religioase”.

Cuvântul Patriarhului Ioan al X-lea cuprinde două tematici centrale: postul şi situaţia delicată din Orient care „simte povara crucii sale”.

Preafericirea Sa defineşte metaforic postul drept „regele virtuților” şi spune că „perioada Postului Mare este o călătorie pe care o facem spre a ne împăca cu Creatorul, cu noi înșine și cu ceilalți; este o călătorie spre iertare”.

Conducătorul Bisericii din Antiohia trage un semnal de alarmă asupra situaţiei din această zonă şi spune că „este timpul ca Golgota Orientului să fie îngropată sub urmele Învierii”.

Ne rugăm pentru pace și Siria și pentru stabilitate în Liban; ne rugăm pentru Irak și Egipt, Palestina și Iordania, și pentru întreaga lume. Ne rugăm ca pacea să triumfe peste orice urmă de agresiune și că pacea va ajunge în inimile oamenilor, subliniază Preafericirea Sa.

PF Ioan a adus în discuţie şi situaţia Episcopilor Paul Yazigi de Alep şi Ioan Ibrahim răpiţi în anul 2013, în apropierea oraşului Aleppo. Aceştia se aflau într-o misiune caritabilă în satul Kafr Dael. Maşina lor a fost atacată, şoferul, care era şi diacon, a fost ucis, iar episcopii au fost urcaţi în alt vehicul, pierzându-li-se urma.

Vă prezentăm integral cuvântul Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient. Traducere: Pr. Gheorghe Costea, preotul comunităţii ortodoxe române din Siria.


Prin mila lui Dumnezeu,
Ioan al X- lea
Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient,
Pentru frații păstori din Sfânta Biserică a Antiohiei,
Și pentru toți fii și fiicele duhovnicești ale acestui Scaun Apostolic de pretutindeni.

Dragi frați și fii duhovnicești,

Este bine ca eu dimpreună cu voi, în aceste zile sfinte, sa ne unim inimile spre a ne ruga pentru pacea lumii și pentru binele tuturor oamenilor. Începem această perioadă binecuvântată și ne rugăm pentru cei ce au plecat dintre noi, ne rugăm totodată Creatorului sa ne sfinţească vieţile noastre.

Postul este cea mai de preț virtute, iar acest lucru se vede din imnele ce au fost rânduite spre a se cânta în Duminica Lăsatului sec de carne. Postul este numit în chip metaforic regele virtuților și suntem chemați să primim postul ca și cel care conduce suflete noastre spre mântuire.

Postul este calea prin care iți lași trupul greu în seama milei lui Dumnezeu. Prin post sufletul este golit de patimi astfel încât putem experimenta căldura iubirii. Postul este cea mai de preț virtute în măsura în care reușim să scoatem tot ce este rău din sufletele noastre prin pocăință, pentru a aduce pace și dragoste și celor din jurul nostru. Dragostea este cununa tuturor comorilor. Postul este expresia adevărată a dragostei și cea mai bună unealtă pe care o putem folosi pentru a înlătura ura și mândria din sufletele noastre, pentru a ne înnobila sufletele cu milostenie, pentru a ne curăți prin pocăință și umilință, astfel încât lumina Învierii lui Hristos să ne pătrundă sufletele.

Perioada Postului Mare este o călătorie pe care o facem spre a ne împăca cu Creatorul, cu noi înșine și cu ceilalți; este o călătorie spre iertare. Omul din lumea de astăzi caută împăcarea și iertarea. Biserica caută ca prin pocăință să se ajungă la împăcarea cu Dumnezeu și la împăcarea cu ceilalți oameni. Pocăința este o jertfă de dăruire prin care slăvim pe Dumnezeu, Cel care se bucură când vede că noi toți trăim ca frații în iubire.

Postul Mare este calea ce ne conduce spre Învierea lui Hristos. Această călătorie începe cu perioada de pregătire de dinainte de post, cu smerenia vameșului și întoarcerea fiului risipitor, ce simbolizează pe omul ce se întoarce spre fericirea paradisiacă. Postul este abstinență de la mâncare pentru a putea oferi hrană celor săraci și care sunt în nevoie. Postul se focusează pe sufletul omului ce este reprezentat ca și icoană a slavei divine în om. Sufletul caută harul divin fără de care nu poate intra în cămara de mireasă a Stăpânului. Se poate trece peste toate greutățile prin puterea Crucii, urcând pe scara virtuților prin lacrimile pocăinței spre a ajunge în raiul milei divine. Postul adevărat pregătește ființa interioară a sufletului, pentru ca Domnul să vină și să-și găsească lăcaș în cea mai profundă parte a sufletului și astfel să meargă mai departe, lipindu-se de Stăpânul Său Care a distrus moartea și a dăruit haina strălucitoare a Învierii.

Am ajuns la aceste zile binecuvântate într-o vreme în care Orientul simte povara crucii sale. Este o vreme în care lumea își caută pacea pierdută și este cuprinsă de frică. Este o vreme în care ne adâncim în problemele vieții cotidiene și în deznădejde. Cu toate acestea, toate aceste încercări nu ne vor împiedica să trecem peste toate necazurile noastre și să cădem înaintea lui Dumnezeu, astfel încât El să ne mângâie prin pace, consolare și bucurie divină.

Este timpul ca Golgota Orientului să fie îngropată sub urmele Învierii.  De la începuturile istoriei, regiunea noastră a plătit cu sângele și sufletele copiilor ei ca răscumpărare pentru război și distrugere.  Noi ne adresăm tuturor celor ce locuiesc în această regiune spre a se întâlni cu toții pentru a respinge orice urmă de ură inter-religioasă ce este condamnată de cultura țărilor din zonă și pentru a păstra unitatea interioară. Noi, creștinii, am fost și vom rămâne elemente indigene ale acestei regiuni și ale structurilor sociale băștinașe din care facem parte. Avem un rol de bază în ridicarea de punți prin care să interacționăm unii cu alții și împreună să ne purtăm unii altora povara.

Ne rugăm pentru pace și Siria și pentru stabilitate în Liban; ne rugăm pentru Irak și Egipt, Palestina și Iordania, și pentru întreaga lume. Ne rugăm ca pacea să triumfe peste orice urmă de agresiune și că pacea va ajunge în inimile oamenilor, având în vedere că sunt susținute prelegeri în acest sens. Ca și creștini avem rădăcini adânci în Orient, unde Hristos s-a născut. Chipul lui Hristos este înrădăcinat în țara sa de baștină: Palestina. Statutul și destinul Ierusalimului nu va fi doar un subiect de politică, având în vedere că continuă să fie tărâmul binecuvântat pentru toți oamenii, fie ei creștini sau musulmani.

Iarăși, trebuie să aducem aminte de cei doi Arhiepiscopi de Alep care oferă un exemplu clar de cum sunt chinuiți oamenii în această parte a lumii. Răpirea lor a devenit un produs și o chestiune folosită pentru diferite interese. Cei doi păstori au fost răpiți în aprilie 2013 și așteptăm încă cu nădejde să aflăm ce s-a petrecut cu ei. Este dureros însă să constatăm că se ignoră de către comunitatea internațională această chestiune și că întreaga comunitate internațională este incapabilă să rezolve această problemă. Ne rugăm pentru ei și pentru toți cei ce sunt răpiți, ce suferă, pentru martiri, pentru cei ce sunt forțați să-și părăsească casele din pricina războiului, terorismului și urii religioase.

Noi reprezentăm această continuitate autentică a Orientului, a ființei și istoriei sale îndelungate. Din Orient, fii duhovnicești ai Antiohiei au plecat spre toate țările lumii, ducând cu ei mesajul Evangheliei și al Bisericii lor, în ciuda tuturor încercărilor. În Orient rămânem în ciuda tuturor circumstanțelor privind cu nostalgie la rămășițele părinților noștri și păstrând amintirile copilăriei noastre. În Orient ne-am hrănit dragostea pentru patria noastră cu lapte de la sânii maicii noastre. Nimic nu ne va despărți de pământul nostru, căci în ea ne încredințăm inimile și ființele noastre. Vă voi pomeni pe toți întru pacea și dragostea lui Dumnezeu, cerându-I să reverse milele Sale în sufletele voastre spre a vă umple de bucuria Sa cerească, pentru că El este binecuvântat  în veci.

Damasc, 11 februarie, 2018.

Comentarii Facebook


Știri recente