Clădirea în care va fi pregătit Sfântul și Marele Mir, de la Mănăstirea „Duminica Tuturor Sfinților Români” din Capitală, a fost reamenajată. 

Sfințirea Marelui Mir va fi oficiată în Joia Mare de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Înainte de sfințire, Marele Mir este pregătit din peste 40 de ingrediente, printre care se numără ulei de măsline, vin, diferite plante și substanțe aromate.

Cu această ocazie, Episcopii vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Paisie Sinaitul au vizitat vineri locul și au apreciat lucrările de modernizare.

În cadrul vizitei, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a vorbit despre momentul preparării Sfântului și Marelui Mir și a amintit că slujba de anul acesta este oficiată în contextul Centenarului Patriarhiei Române.

„Este un moment deosebit, foarte solemn”, a declarat Episcopul vicar patriarhal.

„Sfințirea Sfântului și Marelui Mir se face de fiecare dată când este nevoie, adică atunci când cantitatea de Sfânt Mir scade. Lucrul acesta arată că Biserica este o instituție foarte dinamică. Sfântul și Marele Mir se folosește doar în trei împrejurări: sfințirea bisericilor, sfințirea antimiselor și mirungerea pruncilor sau a persoanelor de curând botezate”.

Anul acesta, a continuat Preasfinția Sa, „sfințirea are loc într-un context deosebit, acela al Centenarului Patriarhiei, dar și al aniversării a 140 de ani de autocefalie, pentru că Sfințirea Sfântului și Marelui Mir este un atribut al Bisericilor autocefale”.

„Pe teritoriul țării noastre, au avut loc — dar cu totul excepțional — sfințiri ale Sfântului și Marelui Mir și înainte de recunoașterea autocefaliei în 1885. Dar, după 1885, întotdeauna când a fost nevoie de Sfântul și Marele Mir, acestea s-au sfințit de către Sfântul Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe din România.

Bucuria duhovnicească

De asemenea, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a adresat un cuvânt de mulțumire în care a evidențiat mai multe aspecte istorice ale preparării Sfântului și Marelui Mir, în contextul Centenarului Patriarhiei Române.

„Mulțumim Preamilostivului Dumnezeu că, în acest an 2025, «Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române», ne vom face părtași la bucuria duhovnicească a celei de-a 23-a preparări și sfințiri a Marelui Mir în de Dumnezeu păzita şi Sfânta noastră Biserică Ortodoxă Română, care aniversează 140 de ani de la recunoaşterea ei ca autocefală, în anul 1885, şi 100 de ani de la ridicarea ei la demnitatea de Patriarhie, în anul 1925”.

Preasfinția Sa a amintit, de asemenea, faptul că anul acesta va fi pentru a treia oară când se oficiază sfințirea Marelui Mir în timpul arhipăstoririi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Sfințirea Marelui Mir în 1882, act major pentru proclamarea autocefaliei

Vorbind despre istoria preparării Sfântului și Marelui Mir pe teritoriile istorice ale României, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a afirmat că „sfințirea Marelui Mir în 1882, act sacramental major pe calea proclamării autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române”.

„În anul 1821, după încetarea regimului domniilor fanariote în Ţările Române, a început o mişcare de afirmare a autocefaliei Bisericii Române, iar către mijlocul secolului al XIX-lea o acţiune energică pentru recunoaşterea formală a autocefaliei bisericeşti, ceea ce nu însemna decât oficializarea unei stări deja existente în fapt. Această acţiune de afirmare a autocefaliei Bisericii Române a fost sprijinită şi de autorităţile politice, mai ales după unirea Ţării Româneşti şi a Moldovei (1859), când s-a simţit nevoia să se înfăptuiască şi unificarea structurilor bisericeşti din Moldova şi Ţara Românească”.

În contextul declarării autocefaliei la nivel local, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a subliniat că sfințirea Sfântului și Marelui Mir, oficiată pentru prima dată în Biserica Ortodoxă Română la 25 martie 1882, a fost „un act firesc care decurgea din starea de autocefalie proclamată pe care o avea în fapt la acea dată Biserica Ortodoxă Română, deși Patriarhia Ecumenică o va recunoaște oficial abia în 1885”.

Foto credit: Ziarul Lumina / Mihnea Păduraru