Cui dăm viața noastră? – întreabă PS Macarie în pastorala de Paști

Preasfințitul Părinte Macarie dorește să arate în scrisoarea pastorală de anul acesta  direcția spirituală spre care lumea se îndreaptă, pornind de la întrebarea: cui dăm viața noastră?

Ierarhul vorbește despre însemnătatea dăruirii noastre față de aproapele: „să ne dăruim Mântuitorului Hristos. În viața de familie, în viața noastră socială, acesta trebuie să fie scopul ultim al viețuirii noastre: cum să ne apropiem pe noi înșine mai mult de Hristos și cum să-i apropiem pe ceilalți de Hristos”.

Trebuie să vedem în semenul nostru „miza veșniciei noastre”, spune Preasfinția Sa, pentru că împlinind-o pe aceasta „vom dobândi trezvia în relația cu ceilalți, adică o stare de alertă permanentă prin care noi vom putea fi disponibili oricând semenului spre mântuire”.

Omul urmează ori lui Hristos, ori idolilor acestor vremuri

Întrucât nu există o a treia cale pentru creștini, este posibilă ori urmarea lui Hristos, ori jertfirea idolilor veacului acesta. Chiar dacă „nu mai jertfim lui Baal junghiindu-ne propriii copii, îi pierdem sufletește și îi sacrificăm noilor idoli ai societății postmoderne de consum! Îi lăsăm să ardă în focul patimilor aprinse de senzualitatea deșănțată a acestui veac!”, scrie arhiereul.

Preasfinția Sa vorbește despre un contract pe care „ ni-l propune această lume: dă-mi sufletul tău și al celorlalți din casa ta, și-ți voi da, în schimb, senzații tari care să te facă să uiți de adevărata ta menire, care să-ți amuțească glasul conștiinței și zvâcnetul inimii tale”. Iar problema pornește de la dorința lumii de a duce o viață conformă cu standardele lumii acesteia.

Prea puțin timp pentru familie și prieteni

Ierarhul spune că este „Este nefiresc să fii nevoit să muncești zi-lumină și să nu mai vezi chipul copilașilor tăi decât seara, când ești mult prea ostenit să le mai dăruiești un zâmbet, o mână caldă, o inimă primitoare. Este nefiresc să nu ai timp pentru soția ta sau pentru soțul tău și toată relația în familie să se rezume la cele de strictă necesitate”.

În același timp ne sunt afectate și relațiile de prietenie: „Este nefiresc să nu poți sta, în tihnă, cu prietenii tăi cu care să discuți nu despre facturi sau despre ultimul model de telefon mobil sau de tabletă, ci despre viața veșnică, despre suflet, despre prietenie!”.

Pentru a ieși din această nouă robie, Episcopul Europei de Nord, îndeamnă la o conștientizare a faptului că „sufletul nostru și al celor de lângă noi a fost răscumpărat cu scump sângele Mântuitorului Hristos”.

Totodată, Preasfinția Sa, face referire la o armă  pe care o putem folosi împotriva acestui asalt. Este vorba, bineîțeles, despre blândețe: „Să ne grăbim, așadar, să dobândim acest dar al Duhului Sfânt, căci doar astfel înarmați vom putem traversa întunecimea acestui veac potrivnic Dumnezeului nostru care Dragoste este”.

Puteţi citi integral pastorala Preasfințitului Macarie aici.

Foto Credit: Basilica.ro

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente