Adam cel vechi, căzut în păcatul neascultării de Dumnezeu, s-a trezit în starea omului golit de frumusețea chipului celui dintâi zidit, prin care firea umană era curată asemenea pruncilor neprihăniți în plinătatea comuniunii dumnezeiești și veșnice. Pentru restaurarea firii umane a omului, plămădit ca cea mai minunată creație, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său Cel iubit, Răscumpărătorul, Care S-a golit de slavă, fără a simți o știrbire și a primit cea mai adâncă smerenie, ascultarea față de Tatăl, acceptând pătimiri, batjocură și ocară din partea omului, iar în cele din urmă răstignirea pe Cruce. Acest act unic și sfânt, cu dimensiuni cosmice, avea să fie începutul mântuirii noastre prin îndemn la ascultare prin smerenie, la pocăință și îndreptare, la sfințire prin virtute. De la Adam cel vechi la Adam cel Nou, Hristos Domnul și Dumnezeul nostru nu este altceva decât o trecere de la moarte la Viață și de pe pământ la cer.
Întrebarea Cine ți-a spus ție că ești gol? reprezintă cea mai profundă cugetare și chemare la pocăință spre asemănarea cu plăcuții sfinți ai Mântuitorului Hristos. Dumnezeiasca întrebare are capacitatea de a se ramifica și diversifica în mulțime de întrebări ce ar putea cuprinde întreaga teologie a Sfinților Părinți și a răspunde la unele întrebări existențiale. Iată doar câteva din aceste întrebări folositoare de suflet: Cine ți-a spus ție, omule contemporan, cuprins de nenumăratele griji cotidiene, că lumea aceasta e unică și că în ea este toată slava omului, că trupul omenesc este asemenea animalelor cu patru picioare sau celorlalte viețuitoare? Cine ți-a spus ție că cerul, pământul, marea și toată creația sunt rezultatul unor întâmplări neprevăzute, că întreaga frumusețe a lumii acesteia a apărut din neant? Cine ți-a spus ție că nu este iubire, voință, sentiment și rațiune, că te asemeni cu dobitoacele cele necuvântătoare și că ai incapacitatea de a te ridica și de a striga și de-a ieși din temnița păcatelor celor multe și grele? Cine ți-a spus ție că ești legat în lanțuri și-n obezi de mulțimea de păcate și fărădelegi și că nu mai poți primi iertare și că pentru tine nu este mântuire? Ori cine ți-a zis ție că păcatul nu este chiar o nenorocire și că Dumnezeu va ierta pe om la sfârșitul lui sau al întregii lumi, indiferent câte păcate a săvârșit în întreaga viață, amăgind mintea multor oameni, depărtându-i tot mai mult de Adevăr și de foloasele lui? Sau cine ți-a spus ție că nu este Înviere și Viață, nemurire și osândă, că lumea se sfârșește odată cu lumea și că dincolo de ea nu mai e nimic, că trupul omenesc se dă descompunerii și că omul rămâne supus stricăciunii și nu se va mai ridica niciodată din pământul din care a fost alcătuit?
Cine ți-a spus ție că trebuie să fii dezgolit de dinafară prin duhul proeminent al modei actuale, care insistă tendențios și agresiv, atentând la integritatea firii umane chemată spre sfințire și îndumnezeire sau pe dinăuntru prin amânarea sau nepăsarea cunoașterii de Dumnezeu? Sau cine ți-a zis că firescul stă tocmai în anormalitate și că întreaga goliciune reprezintă o stare de fapt concepută în așa fel încât să pară că așa a fost creată? Cine ți-a spus că nu poți participa la creație prin nașterea și creșterea copiilor în duhul iubirii milostive, în trăirea cea firească a viețuirii pe pământ, în armonie și bună înțelegere ziditoare? Cine ți-a spus că e folositor să te lași îndoctrinat de cele mai prăpăstioase concepte păgâne, de ideile bolnăvicioase ale vrăjmașilor văzuți și nevăzuți prin care te golești cu totul de suflarea cea dumnezeiască? Cine ți-a semănat neghina în suflet și ți-a îngreunat creșterea duhovnicească, făcându-te alamă sunătoare și ghival răsunător? Cine ți-a spus să te lepezi de adevărata tradiție spirituală în care te-ai născut și prin care ai primit botezul iertării pentru un blid de mâncare atât de trecător? Cine ți-a zis să lepezi portul românesc, graiul strămoșilor, hora care ne-a unit de secole, să-ți vinzi țarinile străinilor, pentru care vitejii de altădată au vărsat mult sânge?
Cine ți-a spus că Hristos nu este Domnul, că trebuie să așteptăm pe altcineva, care să ne învețe pe noi toate, sau chiar a și venit și se află în cămări ascunse și neștiute de nimeni? Cine ți-a zis că nu-i Treime, Doime, Unime și că nu știi să te închini în Duh și-n adevăr, că Sfânta Cruce este doar un semn, nu și-o lucrare de sfințire și de binecuvântare? Cine se oferă să te învețe tainele dumnezeirii, când tu te-ai botezat în numele Sfintei Treimi și de prunc fiind ai fost închinat de nași și de părinți și încredințat Bisericii sub ocrotirea tuturor sfinților?
Cine ți-a spus ție că ești gol? (Fac. 3, 11)
(Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 16 martie 2013)
