Cinci rasofore au fost tunse în monahism la mănăstirea Căşiel

Mitropolitul Andrei al Clujului a tuns în monahism sâmbătă cinci rasofore din obştea mănăstirii Căşiel.

Rasoforatul este prima treaptă a monahismului. Prin rânduiala tunderii ca rasofor, candidatul se leapădă de voia proprie şi primeşte un nume monahal. Voturile monahale sunt depuse la călugărie.


Citeşte mai mult despre treptele monahismului


Ceremonialul tunderii în monahism a fost oficiat de Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei în ajunul sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci, după Slujba Privegherii de hramul aşezământului monahal de la Căşiel.

Momentul tunderii a presupus tăierea părului, semnul renunţării la voia proprie, depunerea celor 3 voturi monahale (sărăcia, fecioria și ascultarea) şi primirea hainelor şi a însemnelor monahicești: cămaşa, crucea pectorală, paramanul, dulama (anteriul), brâul, papucii, rasa, potcapul (scufia), mantia, mătăniile, crucea, biblia şi lumânarea.


Fotoreportaj: Tunderea în monahism


Noile monahii au primit numele de  Parascheva, Anatolia, Mina, Paisia și Antonia.

Cu acest prilej, sora Mihaela din cadrul obştii monahale a fost tunsă ca rasoforă.

Mitropolitul Andrei a adresat noilor monahii un părintesc cuvânt de încurajare în noul drum început.

Hramul mănăstirii

Liturghia de Înălţarea Sfintei Cruci a fost oficiată de Mitropolitul Andrei în altarul de vară al aşezământului monahal.

„Nu poți fi creștin adevărat dacă nu iubești, nu cinstești Sfânta Cruce”, a afirmat ierarhul în cuvântul său.

„Ea este semnul nostru identitar. Nu trebuie să ne rușinăm a ne face Sfânta Cruce în orice loc ne-am găsi, când trecem pe lângă o troiță, pe lângă o biserică, pentru că mărturisim apartenența noastră la lumea creștină.”, a spus Mitropolitul Andrei.

De hram, Mitropolitul Andrei a hirotonit diacon pe teologul Vasile Cosmin Moldovan, fost psalt al Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca.

Mănăstirea Cășiel

Mănăstirea Cășiel a fost ctitorită de călugărul Pahomie Georgiu în anul 1765.

Biserica a ars în 1823 și a fost refăcută de localnici, dar s-a prăbuşit în anul 1925, iarna, din cauza zăpezii.

În anul următor enoriaşii satului Strâmbu şi ai cătunului Valea Căşielului au cumpărat actuala biserică de lemn din satul Canci, acum Dumbrăveni, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Biserica de lemn, azi monument istoric, datează din secolul al XVIII-lea. După 1863 până în anul 1956 mănăstirea nu a mai avut călugări, rămânând în tot acest timp biserică de sat, Valea Căşielului fiind filie a satului Strâmbu.

Din 1956, vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Justinian Chira, pe atunci stareţul Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia, a format prima obşte de maici, iar în anul 1959, când, prin Decretul 410 autoriăţile comuniste au decis desfiinţarea mănăstirii, maicile au fost constrânse să plece, biserica rămânând din nou peste 30 de ani ca biserică de mir.

În anul 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat reînfiinţarea Mănăstirii „Înălţarea Sfintei Cruci” – Căşiel ca mănăstire de maici, iar în anul 1994, vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania a sfinţit paraclisul cu hramul „Buna Vestire”.

În prezent vieţuiesc 30 de maici conduse de maica stareță, stavrofora Varvara Georgiu și de părintele duhovnic, protos. Serafim Bădilă.

Foto credit: Mitropolia Clujului

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente