Cea mai recentă ediție a Colocviilor Putnei s-a desfășurat la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române. Cu acest prilej, a fost comemorat și cercetătorul Ștefan Andreescu, la 3 luni de la mutarea sa la cele veșnice.
La colocviu s-au înscris zece comunități științifice, prezidate în ședință de istoricul și cercetătorul Ovidiu Cristea, care a declarat pentru Trinitas TV:
„Mănăstirea Putna, prin centrul de documentare pe care-l are, a impulsionat cercetarea domniei lui Ștefan cel Mare, despre care am avea eronat impresia că nu s-ar mai putea spune nimic. Acest centru, și manifestările pe care mănăstirea le-a organizat, arată că se mai pot spune încă foarte multe lucruri despre acest domn al Moldovei”.
Colaborarea dintre Mănăstirea Putna, Centrul de documentare „Ștefan cel Mare” al lăcașului de cult și Institutul Iorga datează din anul 2004, ajungându-se în numai 20 de ani la ediția 31. În tot acest timp, doar trei dintre ediții s-au desfășurat la Institutul Iorga; cea din 2013, din 2019 și cea de anul acesta.
Mai mulți istorici au participat la aceste conferințe, unii prezenți în paginile Revistei „Analele Putnei”, alții colaborând prin diverse cercetări științifice dedicate Sfântului Ștefan cel Mare.
La inițiativa Insitutului Iorga, există un volum dedicat în 2011 mănăstirii, „Putna: ctitorii ei și lumea lor”, la care se adaugă alte două volume de studii consacrate lui Ștefan cel Mare.
Epoca ștefaniană
În prima parte a zilei s-au abordat următoarele teme: evocări din viața lui Andrei Pippidi, „Minorități și (in)toleranță în Moldova lui Ștefan cel Mare”, ambele susținute de Ștefan S. Gorovei (Universitatea Al. I. Cuza, Iași).
Seria de prelegeri a continuat cu Maria Magdalena Székely (Universitatea Al. I. Cuza, Iași), care a vorbit despre scrisoarea lui Uzun Hasan către Ștefan cel Mare, apoi cu Andrei Mirea (Facultatea de Istorie, București), care a abordat tema penuriei de grâu din nord-vestul Mării Negre din secolul al XV-lea și inedite despre aprovizionarea din Caffa.
Dana Caciur-Andreescu (Institutul Nicolae Iorga, București) a adus în discuție mărturia venețianului Polo Minio.
Ștefan Andreescu, o personalitate marcantă a culturii române
Renumit istoric și cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București, profesorul Ștefan Andreescu a decedat în data de 29 noiembrie 2024, motiv pentru care Arhimandritul Melchisedec Velnic a oficiat rugăciunea Trisaghionului, în prezența doamnei Gina Andreescu.
„Anul acesta ne-am îndreptat spre Institutul Nicolae Iorga datorită faptului că în toamnă, la sfârșitul lui noiembrie, a trecut la cele veșnice domnul profesor Ștefan Andreescu, colaborator apropiat al Putnei și un mare iubitor al lui Ștefan cel Mare. A fost prezent la toate colocviile Putnei, chiar și anul trecut, înainte de a trece la cele veșnice”, a declarat părintele stareț Melchisedec Velnic.
Ștefan Andreescu a fost specialist în istoria medievală a României și a cercetat profund formarea statelor medievale românești, istoricul Mării Negre și istoria bisericii și artei medievale românești.
Printre lucrările sale importante se numără „Restitutio Daciae” (despre Mihai Viteazul), monografii despre Vlad Țepeș și studii despre cronici și relațiile românilor cu Muntele Athos.
A fost, de asemenea, implicat în cercetarea mărturiilor călătorilor străini despre români și a colaborat cu instituții academice importante din Iași.
File bucovinene de istorie
Partea a II-a a colocviilor l-a avut ca președinte de ședință pe Ștefan S. Gorovei.
Nagy Pienaru (Institutul Nicolae Iorga, București) a susținut o alocuțiune despre o investigație de la finele secolului al XVI-lea, la mănăstirile Tânganu și Glavaciog, fiind urmat de cuvântarea lui Gheorghe Lazăr (Institutul Nicolae Iorga, București) despre întregirile documentare privind istoria unui metoc putnean.
Considerat de unii drept cel mai bun specialist contemporan în paleografie slavo-română şi paleografie chirilică, cercetătorul științific Gheorghe Lazăr a declarat pentru Trinitas TV:
„Am vorbit despre un fost metoc al Mănăstirii Putna, Sf. Onufrie, ctitorit undeva pe la începutul secolului al XVII-lea și rectitorit de voievodul Ștefan Petriceicu Vodă al Moldovei. Am încercat să aduc noi informații documentare, păstrate atât în fondul de documente de la Academia Română, cât și în fondul de documente al Sfintei Mănăstiri Putna, despre evoluția în timp și spațiu al acestui așezământ monahal, care din păcate nu a avut o viață foarte bogată”.
Ovidiu Olar de Institutul „Nicolae Iorga” a abordat apoi limba greacă în Moldova secolelor XV și XI, iar arhid. Avraam Bugu de la Mănăstirea Putna a vorbit despre cântarea bisericească din secolul al XVII-lea.
Din obștea Mănăstirii Putna au mai participat părintele arhim. Dosoftei Dijmărescu, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și monahul Alexie Cojocaru, ambii evocând file bucovinene de istorie.
Bucovineni după Primul Război Mondial
Sesiunea de colocvii s-a încheiat cu lucrarea „Raportul lui Sever Zotta despre monumentele istorice afectate de Primul Război Mondial în Bucovina, 5 mai 1920”, prezentată de părintele Exarh.
„Cu câțiva ani în urmă, lucrând la o carte despre Dimitrie Onciul, un mare bucovinean, care și-a găsit rostul profesional în perioada în care Bucovina era parte a Imperiului Austriac, am găsit un raport al unui alt bucovinean, Sever Zotta, născut în zona Cernăuți, tot în perioada austriacă. Acest raport este despre starea mănăstirilor, a monumentelor istorice din Bucovina, care tocmai se unise cu Regatul”, a transmis părintele arhim. Dosoftei Dijmărescu.
„Comunicarea mea mi-a dat prilejul să mă apropii sufletește de atmosfera acelor ani de după războiul din 1918, și anume, de acea categorie de oameni, cum au fost și Dimitrie Onciul, și Sever Zotta, care și-au pus toate puterile sufletești, toate capacitățile intelectuale, timpul, uneori chiar și banii, pentru a continua procesul de unificare al provinciilor”, a conchis părintele arhim. Dosoftei Dijmărescu.
Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”
Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” a fost fondat în data de 1 aprilie 1937 de marele istoric, ca Institut pentru Studiul Istoriei Universale, sediul actual fiind inaugurat în 1939.
După asasinarea lui Iorga în 1940, conducerea a fost preluată de Gh. Brătianu, care a fost încarcerat în 1950. În 1948, institutul a fost reorganizat și a purtat mai multe denumiri până în 1965, când a primit numele lui Iorga.
După liberalizarea culturală din anii ’60, institutul a devenit un important centru de cercetare istorică. Printre cercetătorii importanți care au activat aici se numără Andrei Oțetea, Ștefan Ștefănescu, Cornelia Bodea și Șerban Papacostea.
După 1989, institutul a revenit sub autoritatea Academiei Române și continuă să desfășoare cercetări istorice, având patru programe de cercetare care reflectă viziunea fondatoare a lui Nicolae Iorga.
Foto credit: Raluca Ene / Basilica.ro
