Vorbind despre milostenie, duminică, la Catedrala Patriarhală, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a explicat că adeseori chiar și persoanele credincioase confundă o faptă întâmplătoare lipsită de roadă, cu o faptă bună.
„Bunăoară, a da hrană cuiva flămând înseamnă a lua din propria ta muncă, din ceea ce îți era necesar și ție, să frângi o parte și să o oferi celor flămânzi”.
„Curățenia făcută în cămară sau în frigider atunci când reîmprospătăm proviziile nu este un lucru de milostenie dacă luăm lucrurile care s-au învechit sau ne prisosesc și le dăm celor săraci. La fel și cu hainele, ordinea în șifonier sau în garderobă nu presupune chiar și o faptă bună, ci atunci când luăm una dintre hainele la care ținem, care ne plac și o oferim unuia care tremură de frig. Aceea este haina care va ține cu adevărat cald sufletului nostru în eternitate”.
PS Varlaam a amintit că Părinții bisericii îi numesc pe oamenii cărora creștinii le fac bine în viața lor „avocați în fața judecății lui Dumnezeu” sau „portari ai Împărăției Cerurilor”.
Episcopul vicar patriarhal a explicat că Evanghelia despre Înfricoșătoarea Judecată este citită în perioada de pregătire pentru Post ca un semnal de alarmă, „pentru a ne atrage atenția că moartea este o realitate, că ea poate surveni oricând și că suntem chemați să lucrăm «cât este ziuă» pentru că vine «noaptea», când nimeni nu mai poate să lucreze”.
„Adică vine sfârșitul vieții noastre pământești după care nu mai putem face fapte răscumpărătoare”.
Ierarhul a precizat că această evanghelie vine și ca o provocare, o încurajare ca mai ales pe parcursul Postului Mare, dar nu numai, să intensificăm, pe lângă rugăciune și post, săvârșirea faptelor bune, ale milei creștine fiindcă ele vor acoperi „mulțime de păcate”.
Foto: Arhiva Basilica.ro