Evlavia românilor pentru Maica Domnului se reflectă în numeroasele lăcaşuri de cult din ţara noastră care o au ca ocrotitoarea pe cea mai înaltă decât cerurile şi pururea Fecioară Maria. Pe lângă numeroasele biserici şi mănăstiri care îşi vor serba hramul în ziua sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, în ţara noastră cinci Catedrale Eparhiale îşi vor cinsti ocrotitoarea.
Catedrala din Cluj Napoca
Aşezată în centrul capitalei culturale a Transilvaniei, Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este unul dintre cele mai importante monumente de artă românească.
Construită în stil neobizantin, cu elemente româneşti, între anii 1923-1933, din iniţiativa şi sub supravegherea vrednicului de pomenire Episcopul Nicolae Ivan (1855-1936), acestei catedrale i s-a acordat, încă de la început, o importanţă naţională, ea fiind primul edificiu monumental în stil românesc dupã Marea Unire din 1 decembrie 1918.
La sfinţirea ei din 5 noiembrie 1933 au fost de faţă patriarhul Miron Cristea, Regele Carol al II-lea, Marele Voievod Mihai, principele Nicolae, primul ministru Al. Vaida-Voievod, membri ai guvernului şi mari demnitari ai Statului Român.
Catedrala din Buzău
Vechea Catedrală arhiepiscopală Adormirea Maicii Domnului, lăcaş de cult ce datează din anul 1649, este ctitoria voievodului Matei Basarab al Ţării Româneşti (1632-1654), fiind zidită pe locul altei biserici mai vechi (probabil, din timpul domnitorului Radu cel Mare).
Pictura bisericii – realizată în tehnica frescó, stil neoclasic, pe vremea marelui episcop Chesarie Căpăţână (1825-1846), restaurată şi ea în mai multe rânduri – este opera pitarului Nicolae Teodorescu, ajutat de nepotul său dinspre soră, nimeni altul decât marele pictor Gheorghe Tattarescu.
Catedrala voievodală „Adormirea Maicii Domnului” este o construcţie în formă de cruce, cu trei turle, fiind compartimentată tridimensional: pronaos, naos şi Sfântul Altar.
În data de 15 decembrie 2011, a fost aşezată, în Catedrala o raclă din argint aurit în care sunt păstrate – spre închinare şi cinstire – părticele din moaştele a opt sfinţi: Mucenicii Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel; Ierarhul Nifon – Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti; Ierarhul Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi; Cuviosul Stelian Paflagonul; Ierarhul Iosif cel Nou de la Partoş – Mitropolitul Banatului.
Catedrala de la Curtea de Argeş
Catedrala Arhiepiscopală din Curtea de Argeş a fost zidită în prima jumătate a secolului al XVI-lea (1512-1517).
Sfântul Voievod Neagoe Basarab mărturiseşte într-una din cele două pisanii, aflate pe faţada de vest a noului locaş, că a aflat ctitoria lui Vlad Drăculea „dărâmată şi neîntărită Ştirea aceasta o completează Gavriil Protul în Viaţa Sfântului Nifon, informând că Neagoe Vodă „sparse Mitropolia din Argeş den temelia ei şi zidi în locul ei altă sfântă biserică tot din piatră cioplită şi netezită şi săpată cu flori”.
Biserica a fost împodobită cu pictură în timpul domniei ginerelui Sfântului Neagoe, voievodul Radu de la Afumaţi, în 1526, de o echipă de zugravi condusă de meşterul Dobromir.
În 1973 a fost înfiinţată Episcopia Argeşului, având sediul oficial aici. În 1948, prin desfinţarea Episcopiei vechea ctitorie redevine mănăstire. Acest statut îl are până în 4 aprilie 1990, când Eparhia Argeşului a fost reînfiinţată cu titulatura Eparhia Argeşului şi Teleormanului. Din 1996 are titulatura de Apiscopia Argeşului şi Muscelului, iar ca reşedinţă chiriarhală Mănăstirea Curtea de Argeş. Din anul 2009, Biserica are statutul de Catedrală Arhiepiscopală a Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului.
Catedrala din Giurgiu
Lucrările de specialitate consemnează că Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost construită între anii 1840 -1852, pe locul actual.
Planul bisericii este de tip bazilical, cu turle pe naos şi pridvor, zidită din cărămidă arsă cu mortar de var, pe o temelie de piatră. Această piatră folosită la temelia bisericii a fost luată din zidurile cetăţii Giurgiu, după cum aflăm dintr-o aprobare dată de generalul Kiseleff în anul 1832.
Construcţie măreaţă, ce poartă în sine specificul arhitecturii bizantine, caracterizat de linii drepte şi arce de cerc rotunde, cu ziduri groase, stâlpi pătraţi, ferestre mari şi turle cu calote sferice, având la vremea ridicării aerul specific epocii în care s-a născut, biserica zidită la jumătatea secolului al XlX-lea suferă unele transformări în prima jumătate a secolului al XX-lea.
În 9 aprilie 2006, odată cu instalarea Preasfinţitului Părinte Ambrozie ca episcop al Giurgiului, biserica parohială cu hramul Adormirea Maica Domnului a devenit Catedrală Episcopală.
Biserica cu lună din Oradea
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Oradea, cunoscută ca „Biserica cu Lună”, este rodul înţelepciunii şi al strădaniilor seculare ale clerului şi credincioşilor ortodocşi din această parte a ţării. Zidirea ei într-un spaţiu în care Ortodoxia, la vremea respectivă (1784), era o confesiune „tolerată”, a fost un demers temerar.
Piatra de temelie a bisericii a fost aşezată în data de 9 noiembrie 1784 de către Episcopul Petru Petrovici al Aradului şi Oradiei. Proiectantul bisericii a fost arhitectul Jakab Eder, iar constructorul Ioann Lins, zis şi Paler. Biserica s-a zidit „cu cheltuiala norodului drept credincios neunit”, locuitori ai oraşului nou Oradea, a celor 191 de familii româneşti care, multe dintre ele, şi-au ipotecat casele şi proprietăţile pentru garantarea unui împrumut de la Mitropolia din Carloviţ, în vederea zidirii bisericii.
Au trebuit să treacă şase ani ca biserica să fie adusă în situaţia de a se oficia în ea prima Sfântă Liturghie, în ziua de 17 noiembrie 1790. De menţionat că, la acea dată, aceasta era singura biserică cu turn din Oradea, şi una dintre cele mai mari biserici ortodoxe zidite în secolul al XVIII-lea din întreaga ţară, cu lungimea de 37,70 m, lăţimea de 16,65 m, iar înălţimea turnului de 52,50 m. în anul 1793, ceasornicarul orădean Georg Rueppe a montat în turnul bisericii un orologiu cu un mecanism unic în Europa, ce pune în mişcare o sferă vopsită în galben şi negru, reprezentând luna, care face o rotaţie completă în 28 de zile, arătând fazele lunii, motiv pentru care biserica este cunoscută sub numele de „Biserica cu Lună”.
A fost sfinţită în anul 1832.
În data de 30 august 1920, odată cu înfiinţarea Episcopiei Oradiei, Biserica cu lună a devenit Catedrală Eparhială. A avut acest statut până în 1995 când au fost începute lucrările la noua catedrala Episcopală din Oradea.
