Atunci când ni se amintește de Negru Vodă, de Basarab întemeietorul, de Radu cel Mare și de urmașii lor, de familia Basarabilor, de faptele lor, de abilitatea cu care au învins dușmani mult mai puternici, de modul în care au schimbat fața acestor ținuturi în care trăim toți cei de astăzi, vorbim de o moștenire. O moștenire a părinților către copii. Dacă ar fi să o căutăm astăzi, unde am găsi-o? Ne-am duce la bisericile lor, pentru că ele vorbesc cel mai bine despre ei, despre credința lor, despre nădejdea lor și despre scopul vieții lor.
Pentru locuitorii orașului Buzău și pentru cei din împrejurimi, locul central, „vatra orașului” este Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la „Episcopie”, așa cum este cunoscută în popor. Oficial este Catedrală arhiepiscopală veche a Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei sau Catedrala voievodală „Adormirea Maicii Domnului”. Situat în curtea interioară în a Centrului eparhial a Eparhiei Buzăului și Vrancei, lăcașul de rugăciune este vizitat în fiecare zi de numeroși credincioși, dar mai cu seamă în duminici și sărbători. Adevărată catedrală a orașului, a fost martora numeroaselor evenimente care i-au adus gloria și frumusețea, sau de multe ori au ruinat-o pentru a fi reconstruită și refăcută de oameni cucernici.
Moștenirea Basarabilor nu a fost uitată
Din pisania veche a lăcașului, de la 1745, aflăm că a fost construită de domnitorul Matei Basarab al Țării Românești (1580-1654) în anul 1649, care spunea că a dorit să afle pe unde sunt și să refacă „casele dumnezeiești” ridicate de strămoșii săi. „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu umbrirea Duhului Sfânt, eu, robul lui Dumnezeu Iisus Hristos, Io Mathei Basarab Voevod, împreună cu doșațmna mea, Eleni, cercetat-am pre unde am aflat case dumnezeești, făcute de alți domni bătrâni, strămoșii domniei mele și le-am întărit și le-am înnoit; deci fiind și această sfântă biserică făcută de aceiașșiț moșșiț ai domniei mele, văzându-să arsă și stricată de păgâni, cu milosârdie și cu nevoință ne-am îndemnat de am ridicat atât biserica stricată de tot și o am ziditu din temelie această sfântă casă unde se cinstește hramul Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu și pururi Feciorie Marii, pentru sufletul domnii mele și a răposaților domnii mele, pentru ca să aflăm lăcaș vieții la înălțimea cerului”, sunt cuvintele domnitorului scrise în piatră. În legătură cu această informație transmisă de domnitorul ctitor s-au făcut multe presupuneri. Unii istorici au zis că noul lăcaș a fost ridicat pe ruinele unei biserici ctitorite de domnitorul Neagoe Basarab (1512-1521) sau de către domnitorul Radu de la Afumați (1522-1529).
Asemănări cu Mănăstirea Dealu
Într-un studiu sistematic cuprins în volumul „Episcopia Buzăului, o vatră de spiritualitate și simțire românească”, părintele Gabriel Cocora arată că ctitorul primei biserici trebuie căutat în familia Basarabilor întemeietori. Ctitoria lui Matei Basarab de la Buzău a fost construită pe locul unei biserici mai vechi, distrusă sau afectată serios din timpul lui Mihai Viteazul sau în urma năvălirii tătarilor din 1624. Biserica nouă a respectat planul bisericii vechi, precum și elementele arhitecturale specifice. Unii specialiști au găsit elemente comune între Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Buzău și biserica mare a Mănăstirii Dealu ctitorită de domnitorul Radu cel Mare în anii 1499-1501. Profesorul Vasile Drăguț a spus că „între cele două ctitorii ale lui Radu cel Mare există o perfectă asemănare de plan și de elevație, zidite probabil de aceiași meșteri”. În sprijinul acestei ipoteze, părintele Cocora a cercetat și pomelnicul catedralei din Buzău, care începe cu numele domnitorului Radu cel Mare. Prin titulatura „strămoșii domniei mele”, Matei Basarab se referea la familia vechilor Basarabi, din care Radu cel Mare (1495-1508) descindea în linie directă și pe care Matei îl consideră strămoșul său.
Biserica unei alianțe
În tabloul votiv din catedrală, alături de ctitorul Matei Basarab și familia sa este pictat și domnitorul Vlad al II-lea Vintilă (1532-1535), cel care l-a alungat de la domnie pe fiul lui Neagoe Basarab, Teodosie, și care avea moșii întinse în zona Buzăului. Savantul Nicolae Iorga vede în acest lucru pecetluirea unei alianțe între familia Basarabilor și boierii din zona Buzăului, alianță care a fost din vremea lui Basarab I, Nicolae Alexandru și Radu cel Mare, pentru a echilibra influența boierilor craiovești asupra domniei. Conform actualei pisanii, episcopul Chesarie al Buzăului (1825-1846) purcede la un proces general de restaurare a catedralei. Și în anul 1937 au început noi lucrări de restaurare a bisericii episcopale buzoiene. Cu acest prilej, a fost redescoperită vechea arhitectură a ctitoriei lui Matei Basarab, astfel că, din inițiativa episcopului Ghenadie Niculescu (1923-1942), a fost redată forma inițială a construcției eclesiastice până la acoperiș, ale cărei turle au fost construite din lemn și împletituri de nuiele și acoperite cu tablă. Cu prilejul lucrărilor de restaurare întreprinse în vremea episcopului Chesarie, a fost realizată în anul 1834 o nouă pictură de către Nicolae Teodorescu pitarul, ajutat de nepotul său, pictorul Gheorghe Tattarescu. Pictura, executată în frescă, în stil neoclasic, este remarcabilă prin desen și colorit. Cu toate că nu a rămas nepictat sau decorat nici cel mai mic spațiu, totuși întregul ansamblu pictural, prin modul cum este dispus, nu dă impresia de încărcat, ci dimpotrivă, printr-o paletă cromatică potolită și prin dispoziția scenelor, odihnește ochiul. Remarcabilă este și pictura de pe catapeteasmă, lucrată cu foiță de aur. În ultimii ani, „bătrâna” ctitorie a lui Matei Basarab a cunoscut vremuri de renaștere, grație preocupărilor Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Epifanie al Buzăului și Vrancei. În perioada anilor 1998-2002, biserica a fost consolidată prin refacerea structurii superioare a podului, înlocuirea acoperișului și prelungirea streașinii, incizarea cu lapte de ciment a fisurilor interioare, înlocuirea pavimentului cu marmură, realizarea unor iconostase și străni noi, precum și a instalației de încălzire centrală, iar în final restaurarea picturii, pentru a reda strălucirea măreței ctitorii voievodale buzoiene. (Articol pulicat în săptămânalul Lumina de Duminică din data de 13 ianuarie 2013, semnat de Marius Nedelcu)
