Evenimentele de la Paris, din zilele din urmă, dincolo de tragismul lor, repun în discuţie diferenţele sau contrarietăţile în ceea ce priveşte poziţionarea diferiţilor actori faţă de registrele culturale, mai cu seamă cele religioase. Reiese cu pregnanţă faptul că lipsa sau deficitul de cultură şi educaţie religioasă, printre altele, poate să conducă la comportamente reprobabile sau atrocităţi inadmisibile.
Omenirea deţine un patrimoniu simbolic imens – diferenţiat, parcelat, contradictoriu -, iar gestionarea acestuia ridică numeroase probleme. Logicile de raportare la acesta, precum şi mărcile de identificare sau implicaţiile de ordin practic asupra vieţii individuale şi sociale pot fi diferite de la un corpus socio-spiritual la altul. Unul şi acelaşi gest poate avea rezonanţe diferite, chiar diametral opuse, în funcţie de sensibilităţile sau poziţiile celor care se raportează la ele. Până la urmă, se ajunge la concluzia existenţei în fiecare cultură a unui „nucleu“ spiritual ingenuu, incomunicabil şi impenetrabil, ce ţine de propriul respectivului construct spiritual, care nu poate fi trăit prin experimentare proprie, ci doar cunoscut, respectat sau contemplat. Lipsa de informare şi de educaţie corespunzătoare, în materie de administrare a acestor „daturi“ spirituale, poate să conducă la monstruozităţi comportamentale, tensiuni sociale, războaie.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
