„Ca să slăvească şi să mărească numele Marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos ş-a Preasfintei, Preacuratei de Dumnezeu Născătoare Maicii Sale“ sunt cuvintele săpate în piatra pisaniei bisericii cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului“ şi „Sfânta Muceniţă Filofteia“ din satul Cojeşti, comuna Belciugatele, judeţul Călăraşi, care, din 1752, legitimează cetăţenia cerească a creştinilor din această aşezare. În pofida tuturor nenorocirilor prin care a trecut, nici veacurile, nici cutremurele, nici comuniştii nu i-au putut anula această mărturie identitară a credincioşilor ei.
O ceaţă rece, groasă anulează temporar profilurile caselor înşirate de o parte şi de alta a drumului şi reperele vegetale ale câmpiei. Siluete fluide apar instantaneu pe la porţi, pe cărări nevăzute, venite parcă direct din timp, după care dispar topite în ceţuri. Paradoxal, dar tocmai această aparentă anulare a materialului întăreşte impresia adâncirii concrete în istorie. Aşa se face că în clipa în care ne-a apărut deodată în faţă chipul de var al bisericii din Cojeşti, de pe malul Mostiştei, Protopopiatul Lehliu, Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, eram deja în miezul secolului al XVIII-lea, pe la anul 1752, când „robul lui Dumnezeu Ştefan Văcărescul vel logofăt, cu jupâneasa dumnealui Ecaterina“ ridicau aşezământul din temelie, adăugându-i un element decorativ simbolic la catapeteasmă, cu adânci semnificaţii de ancestrală continuitate istorică: lupul dacic.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
