Biserica Mănăstirii Stavropoleos din Centrul vechi al capitalei împlinește anul acesta 300 de ani de la sfințire.

Micul lăcaș de cult este situat în inima Bucureștiului la intersecția străzilor Stavropoleos și Poștei. Încă de la sfințirea din 30 octombrie 1724, biserica s-a aflat într-o zonă foarte activă a orașului.

Biserica a fost ctitorită în anul 1724 de Arhimandritul Ioanichie venit de la Mănăstirea Gura (Epir), Grecia. Hanul din apropierea lăcașului de cult întreținea cu bani biserica, proprietarul lui fiind tot Arhimandritul Ioanichie. Această formă de întreținerea era una des întâlnită în acea perioadă.

În anul 1726, ctitorul mănăstirii este ridicat la rangul de Mitropolit al Stavropolei (Orașul crucii) de Patriarhul Ieremia și cu încuviințarea domnitorului Nicolae Mavrocordat. Mănăstirea a primit numele orașului pe care îl păstorea Mitropolitul Ioanichie.

Din cauza locului limitat pe care a fost construit lăcașul de cult, forma acestuia a suferit diferite modificări de-a lungul timpului, în funcție de vecinii care mai acordau din proprietatea lor pentru construirea altarului, absidelor sau proscomidiarului.

Anul 1733 vine cu schimbări pentru noua mănăstire din orașul lui Bucur ciobanul, atât ea cât și hanul Stavropoleos vor fi închinate mănăstirii Gura din Epir, după moarte ctitorului.

În anul 1741, Mitropolitul Ioanichie trece la viața veșnică, fiind înmormântat în Biserica pe care a ctitorit-o  în centrul Bucureștiului.

Amprenta timpului

De la moartea ctitorului până în anul 1904, Mănăstirea Stavropoleos s-a degradat treptat, fiind adusă în pragul ruinei. Arhitectul Ion Mincu face un plan de renovare și consolidare a lăcașului de cult, lucrările au început ulterior și au fost întrerupte de Primul Război Mondial.

Între 1904 și 1940 Biserica Stavropoleos este folosită ca un muzeu, fiind depozitate în ea pietrele de sfințire și elemente de arhitectură de la mai multe lăcașuri de cult demolate din centrul Bucureștiului.

Biserica este redeschisă pentru cult în anul 1940 datorită Preotului Dimitrie Iliescu-Palanca și lui Octavian Dobrin, epitropul lăcașului de cult.

Regimul ateo-comunist nu i-a iertat pe preoții slujitori la biserica din centrul capitalei, astfel că preotul care a redeschis cultul la Stavropoleos a fost condamnat la 20 de ani de temniță.

În anul 1991, Bisericii Stavropoleos îi este atribuit un slujitor monah, primul după 100 de ani, iar în anul 2008 are loc reînființarea Mănăstirii Stavropoleos ca așezământ monahal de obște pentru monahii. Stareță este numită monahia Mihaela Luchian și duhovnic al obștii, ieromonahul Iustin Marchiș.

Mai multe informații despre lăcașul de cult, activitatea monahiilor și turul virtual al așezământului pot fi consultate pe site-ul Mănăstirii Stavropoleos.

Foto credit: Basilica.ro