Parohia „Naşterea Maicii Domnului“ din Brebu Megieşesc, judeţul Prahova, aşază comunitatea în continuitatea unei rodnice lucrări duhovniceşti, săvârşită timp de 66 de ani de un mare părinte al locului, născut în secolul al XIX-lea, Vasile Nicolau, fecior de preot „din neam în neam“, cu dragoste de glie şi de Biserica strămoşească. Astăzi, părintele paroh Mihail Albu, la rându-i fiu de preot, adaugă zestrei de peste veac a comunităţii roadele prezente ale nevoirii sale, deopotrivă ca bucurie şi datorie de slujitor al semenilor.
„Care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă“ (Marcu 10, 44). Sub acest cuvânt de slujire rostit de Mântuitorul, este descoperit, iubit şi înţeles de către enoriaşii săi parohul din Brebu Megieşesc, părintele Mihail Albu, pe care l-am întâlnit într-o zi de iarnă convulsivă, cu ninsoarea zorilor la plecare, soare primăvăratic la prânz şi valurile de ceaţă ale după-amiezii. Dar nici capriciile vremii, nici căutările iscoditoare ale reporterului nu pot vorbi convingător despre ceea ce înseamnă rodirea unei lucrări duhovniceşti, în continuitatea firească şi neîntreruptă a unei slujiri în dăruire totală, cum o face biserica, în jurul căreia satul se adună ca un trup în pulsaţia inimii.
Preotul, întâiul slujitor
Când numărul înmulţit al creştinilor, mai ales la marile sărbători, nu a mai putut fi cuprins în biserica Mănăstirii Brebu, ctitoria voievodală a lui Matei Basarab, desăvârşită de Sfântul Constantin Brâncoveanu, preotul satului, Vasile Nicolau, a hotărât să ridice un nou locaş de închinare pentru credincioşii lui. „Pierzând copiii, în număr de şapte, şi soţia, m-am devotat exclusiv slujbei Domnului, singura mea consolare, pe care-L voi proslăvi de-a pururea“, mărturisea acesta într-un testament din 1941, la vremea apropierii marii treceri. Din această mângâiere şi din neţărmurita dragoste pentru Domnul, din agoniseala personală şi din obolul credincioşilor, s-a pus temelie Bisericii „Naşterea Maicii Domnului“ în 1911, un strălucitor locaş de cult, cu turlele mici răsucite, după modelul celor de la Curtea de Argeş. Pătrunderea trupelor austriece în Prahova a tulburat însă lucrarea, care a fost totuşi finalizată în 1924 şi sfinţită la 20 iulie anul următor. Italianul Umberto Machetti i-a executat pictura, iar Gheorghe Babic i-a sculptat catapeteasma. În timp, cutremurele i-au afectat pereţii, ceea ce a necesitat mai multe reparaţii şi restaurarea picturii, ceea ce a inclus şi jertfa părintelui Gheorghe Ungureanu, predecesorul părintelui Albu. Astăzi, biserica parohiei arată ca o cupă de crin înflorit.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
