Pentru a trăi normal, omul are nevoie, pe lângă adăpost și hrană, și de caracter, și de credință în sens. În societatea debusolată de astăzi, Biserica ne învață să fim moderați, să fim buni cu ceilalți. Altfel, dacă nu intervine o frână spirituală transcendentă, viețuim după cuvântul latinului, homo homini lupus. Profesorul Aurel Romilă, o eminență în lumea psihiatriei românești și de peste hotare, ne vorbește despre om, despre dezechilibrele care îl pândesc și soluțiile care-l ajută să rămână pe linia de plutire.
Domnule profesor, cum ați evalua din perspectiva experienței dumneavoastră societatea în care trăim? Cum percepeți lucrarea Bisericii astăzi?
Ca profesionist în domeniul sănătății, nu pot să nu fac anumite remarci asupra vieții și societății în care trăim.
Mă gândesc la evoluția bună pe care a avut-o Biserica Ortodoxă după anul 1989. Numărul mare de biserici, demararea construirii Catedralei Mântuirii Neamului, sutele de inițiative luate de oamenii Bisericii în toată țara. E o înflorire din acest punct de vedere, incontestabil, un lucru pozitiv.
Dar la direcția actuală trebuie adăugat și altceva pentru societatea românească actuală, pentru criza actuală. În concepția mea de intelectual realist, teologia, și Biserica în special, trebuie să ajute mai mult, să fie un instrument pentru echilibru social. Nu sunt de acord cu cei care atribuie Bisericii lozinca: „Crede și nu cerceta”. Nu-mi place această formulă.
Părerea mea a fost și în psihiatrie că viața socială joacă un rol foarte mare pentru echilibrul nervos, pentru sănătatea mentală a unei națiuni și chiar pentru normalitatea fiecărui om. Însă acum, dacă mă uit la criza actuală, ce constat eu? Că lumea nu vede decât partea roz a lucrurilor, că singura soluție e capitalismul. Aceasta este cea mai bună societate din câte au fost, e democrație, poate fiecare să spună orice etc., etc.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
