„Ceea ce ne dăruiește nouă Duhul Sfânt este viața Lui Hristos cel răstignit, înviat, înălțat la ceruri și preaslăvit. În umanitatea lui Hristos cel înălțat la ceruri întru slavă vine spre omenire iubirea Sa sfântă, smerită și darnică. Biserica este extinderea vieții lui Hristos în umanitate”, a spus duminică Patriarhul Daniel în predica rostită în Catedrala Patriarhală.
În Epistola citită la Sfânta Liturghie, Duhul Sfânt este prezentat ca pogorându-se „în chip de limbi ca de foc”, iar în Evanghelie, Sfântul Evanghelist Ioan Îl prezintă ca „apa cea vie”.
Părintele Patriarh a explicat că „focul este curățitor, luminător și încălzitor. Duhul Sfânt este curățitor de păcate după cum metalele ruginite fiind puse în foc se curăță de rugină, de praf și de zgură, tot așa omul care este plin de Duhul Sfânt se curăță de păcate și se spală de tot ceea ce este necurat”.
„Focul este luminător, metalele care stau în foc devin incandescente, luminoase și apoi flexibile, putând lua o formă nouă atunci când sunt prelucrate. Duhul Sfânt luminează viața omului păcătos care prin păcate devine întunecată”.
Duhul Sfânt îl curăță pe om de păcatul neascultării de Dumnezeu din care derivă toate celelalte păcate și „îi luminează mintea ca să înțeleagă cuvintele credinței, ale Sfintei Scripturi, îi luminează viața înlocuind patimile egoiste cu virtuți ale bunătății, ale smereniei, ale iubirii smerite și milostive”, a afirmat Preafericirea Sa.
„Duhul Sfânt schimbă viața omului, îi dă o formă nouă, viețuirea în Hristos. Duhul Sfânt este ca și focul încălzitor de aceea omul care se roagă mult dobândește un suflet fierbinte plin de iubire față de Dumnezeu și de semeni”.
„Duhul sfânt are un singur scop, acela de a-i sfinți pe oameni și de ai face asemenea chipului Mântuitorului Iisus Hristos. Duhul Sfânt vine în chip de limbi de foc pentru a arăta misiunea care urmează să fie săvârșită de Sfinții Apostoli, anume să meargă la toate limbile, la toate neamurile pentru a vesti evanghelia mântuirii”, a explicat Părintele Patriarh.
Constituirea Bisericii
Preafericitul Părinte Patriarh a evidențiat importanța Pogorârii Duhului Sfânt ca fiind momentul constituirii Bisericii.
Trimiterea Duhului Sfânt în lume de către Mântuitorul Hristos, după cum a promis Apostolilor, „este și momentul când, după pogorârea Duhului Sfânt, se transformă într-o altă lucrare, în întemeierea sau constituirea Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos ca adunare a popoarelor în iubirea Preasfintei Treimi”.
În ziua pogorârii Duhului Sfânt au fost botezați la Ierusalim aproximativ 3000 de oameni „prin care s-a văzut pentru prima dată comunitatea divino-umană numită Biserica lui Hristos”.
Momentul instituirii Bisericii este reprezentat de întruparea Mântuitorului Iisus Hristos „pentru că El este cap Bisericii. Biserica înseamnă unirea lui Dumnezeu cu umanitatea, și aceasta începe când Duhul Sfânt se coboară asupra Fecioarei Maria și din umanitatea ei prin lucrarea Duhului Sfânt se zămislește firea omenească a lui Hristos”.
„Duhul Sfânt coboară peste mulțimea ucenicilor lui Hristos și rezultatul este trupul tainic al lui Hristos care este Biserica. Mai târziu, Duhul Sfânt coboară peste pâine și vin și le transformă în Trupul și Sângele Domnului, în Sfânta Euharistie”.
”Fiecare prezență a Trupului lui Hristos se realizează în lume prin pogorârea și lucrarea Sfântului Duh”.
Patriarhul Daniel, făcând referirea la o explicație a Sfântului Ioan Gură de Aur, a spus: „Mai întâi, prin înălțarea la cer, Iisus Hristos a adus firea S-a Sfințită și îndumnezeită ca o pârgă, ca o ofrandă a firii umane pe tronul Sfintei Treimi și ca urmare Dumnezeu Tatăl împreună cu Fiul trimit pe Duhul Sfânt peste firea umană pământească a sfinților ucenici”.
„Prin Duhul Sfânt, Hristos nu mai este un vis-a-vis pentru noi, ci locuiește în noi. Hristos cel din noi, nu din fața noastră, devine viața vieții noastre”.
„Mântuitorul Hristos s-a înălțat la cer ca să trimită pe Duhul Sfânt, iar prin Duhul Sfânt, El este în noi după cum a făgăduit”.
Preafericirea Sa a subliniat faptul că Duhul Sfânt și Mântuitorul Hristos nu se află într-o relație de concurență, ci de confirmare și comunicare: „Duhul Sfânt nu are chip de om, nu îl vedem față către față cum a fost văzut Hristos pentru că El nu concurează cu Iisus Hristos ci confirmă și comunică oamenilor viața lui Hristos. Duhul Sfânt nu este în fața oamenilor ci este în inima lor”.
„Taina aceasta mare a Bisericii lui Hristos ca fiind viața Lui împărtășită oamenilor este prăznuită astăzi la Cincizecime, la Pogorârea Duhului Sfânt și constituirea Bisericii instituită de Hristos”.
„Hristos a instituit Biserica prin toată lucrarea Sa mântuitoare și sfințitoare, iar prin pogorârea Duhului Sfânt, Biserica lui Hristos, Trupul Său tainic, se constituie și se arată în lume ca fiind comunitate divino-umană care unește în iubirea Preasfintei Treimi persoane și popoare diferite”.
Patriarhul Daniel a încheiat predica rostită duminică, explicând semnificația sfințirii ramurilor de nuc în ziua Cincizecimii: „Duhul Sfânt care sfințește întreaga viață a Bisericii prin Sfintele Taine și Ierurgii, dăruiește viață tuturor făpturilor și asta explică de ce aducem astăzi în biserică ramuri pentru binecuvântare, frunze de tei sau de nuc care se aseamănă cu limbile ca de foc. Duhul Sfânt sfințește întreaga natură, creația lui Dumnezeu spre binele și binecuvântarea oamenilor”.
Foto credit: Raluca Emanuela-Ene
