În comunitatea românească din München, preoteasa Bianca Deaconu trăiește zi de zi împletirea a două vocații: cea de mamă a patru copii și cea de sprijin pentru femei însărcinate și mame care se confruntă cu situații dificile.
Într-un interviu pentru rubrica #vinereapentruviață, doamna Deaconu ea vorbește despre cum, în criza de sarcină, dragostea comunității poate alunga teama, despre provocările româncelor din diaspora și despre nevoia de programe de sprijin.
Împletirea vocațiilor: mamă și preoteasă în diaspora
Alexandra Nadane: Sunteți mamă și preoteasă, implicată în viața comunității din München. Cum se împletesc aceste două vocații în viața de zi cu zi?
Bianca Deaconu: În cei aproape cinci ani de când soțul meu a fost hirotonit preot pe seama Centrului Bisericesc Român Ortodox din München, rolurile de soție, mamă și preoteasă (cu tot ce presupune acesta din urmă într-o comunitate cu o activitate continuă și bogată) s-au contopit aproape organic.
Cei patru copii ai noștri cresc ancorați în realitățile sociale ale diasporei, dar sunt întăriți de dragostea, comuniunea, forța comunității unde ne-a așezat Dumnezeu.
Ne-am asumat cu toții, de la mic la mare, bucuriile, idealurile, nevoile Centrului și, la rândul nostru, am fost protejați, sprijiniți, încurajați în momentele dificile. Încercând să împlinim ceea ce era necesar ca familie a preotului în eparhie, am câștigat o nouă familie extinsă, constituită pe legături de suflet, care mai ostoiește dorul de familia rămasă în Țară.
Nu e ușor să încerci să împaci toate rolurile, nici nu am pretenția să spun că o fac foarte bine, dar mă străduiesc cu sinceritate să duc fiecare sarcină la capăt în mod optim și am convingerea fermă că Dumnezeu compensează scăderile sau neputințele mele văzând efortul și bunele intenții.
Provocările femeilor însărcinate românce în Germania
Alexandra Nadane: În țară și în diaspora, atunci când află că sunt însărcinate, multe femei tinere se tem de reacția celor din jur, de greutățile care pot urma. Sunt mai dificile situațiile de criză de sarcină în diaspora? Care sunt provocările specifice ale femeilor românce aflate în Germania?
Bianca Deaconu: Nici traiul în diaspora nu ferește femeile de grijile referitoare la mijloacele materiale și imateriale de creștere a copiilor. Dintre toate landurile Germaniei, Bavaria oferă cea mai mare serie de facilități, inclusiv economice, pentru sprijinirea femeii însărcinate, a mamelor de copii mici ori a familiilor numeroase.
Există consiliere psihologică (sporadică și insuficientă, din punctul meu de vedere), suplimente financiare la alocații, reduceri de impozite, bonusuri pe durată determinată, gratuități în sistemul medical.
Totuși, copilul nenăscut nu este privit ca un om deplin, dreptul său la viață nu este egal cu cel al pruncului deja născut, mamele sunt sfătuite să privească sarcina ca pe orice alt tip de eveniment, cu implicații pozitive și negative, care pot fi ușor puse în balanță pentru a hotărî continuarea sarcinii sau întreruperea ei.
Mamele din Germania nu au parte de suficiente grupuri de suport, de dragostea unei comunități unite (cu excepția celor care fac parte din comunități creștine), de organisme care să le confere certitudinea că orice obstacol poate fi depășit cu încredere în puterea proprie a femeilor și nădejde în ajutorul lui Dumnezeu.
Totodată, cele mai multe ori, și necunoașterea limbii germane împiedică accesul femeilor gravide la informațiile și instituțiile ce le-ar putea fi sprijin în situația de criză.
În plus, în goana după un trai mai bun, după stabilitate economică și progres pe scara ierarhică în câmpul muncii, cele mai multe femei se însingurează. Nu mai sunt capabile să mențină prietenii autentice, care duc la crearea unei rețele de sprijin.
Alexandra Nadane: A existat o situație sau o întâlnire care v-a rămas adânc în suflet, în legătură cu sprijinul oferit unei femei în criză de sarcină sau unei mame aflate în dificultate?
Bianca Deaconu: Fiecare întâlnire cu o astfel de femeie, oricât de nesemnificativă ar părea, își lasă amprenta definitiv în sufletul meu sau al membrilor Asociației de pe lângă Centrul nostru Bisericesc, Asociația Sfântul Vasile – ajutorul aproape, prin intermediul căreia venim concret, cu sprijin duhovnicesc, moral și financiar, în întâmpinarea nevoilor femeilor în criză de sarcină și al persoanelor aflate în dificultăți din cele mai diverse.
E imposibil să rămâi indiferent la măsura dragostei de care sunt capabile aceste femei. O dragoste ce depășește frica, abuzul (sub toate formele lui, uneori), însingurarea sau căutarea propriului confort.
Căutând ajutor, aceste doamne ne dau cea mai frumoasă mărturie despre iubirea unei mame. Încă de când pruncul are câțiva milimetri sau câteva grame, mama îl așează în centrul preocupărilor sale, universul ei gravitează în jurul dezvoltării unui miracol îmbrăcat în carne, indiferent cât de dificil e traiul ei.
Iar cel mai adesea, acești copii se dovedesc a fi lumina de la capătul unui drum plin de neajunsuri materiale, violențe, neîncredere, amărăciune, căci mama se ridică, prin și pentru ei, din starea în care se află, construind un viitor sigur pentru amândoi (sau și pentru frați, dacă mai există).
E întotdeauna o bucurie și o onoare să întâlnești aceste femei și să fii parte din devenirea lor, fiecare dintre ele motivându-mă să devin și mai atentă, mai bună în ceea ce întreprind în acest sector.
Comunitatea – rol essential în parcursul femeii însărcinate și al copiilor
Alexandra Nadane: Ce rol poate avea o comunitate – parohia, familia extinsă, prietenii – în a sprijini o femeie însărcinată să meargă mai departe cu încredere?
Bianca Deaconu: În lipsa sau alături de un partener implicat, în funcție de specificul situației, comunitatea are un rol esențial în determinarea parcursului unei femei aflate în criză de sarcină. Ea constituie cea mai sigură pârghie la care gravida în criză de sarcină poate apela. De aceea, trebuie să ofere permanent soluții simple, la îndemână, cu efect imediat. Comunitatea e izvor de încredere într-un „mâine” mai sigur, împlinit prin nașterea pruncului și creșterea lui într-un mediu propice.
Comunitatea trebuie să își asume răspunderea de a fi atentă la starea sufletească și psihologică a femeii însărcinate, de a fi aproape cu o vorbă bună, cu argumente raționale, cu prezență fizică sau sprijin material în momentele dificile.
Alexandra Nadane: Ce v-a ajutat pe dumneavoastră, ca mamă, să mergeți mai departe în momentele grele?
Bianca Deaconu: În primul rând, soțul meu a fost cel pe care am putut să-mi rezem, fără excepție, grijile, temerile, neputințele.
Apoi, părinții noștri duhovnici au fost cei care au găsit mereu resorturile potrivite pentru a ne întări. Iar familia extinsă a completat nevoile noastre la momentul potrivit. Prietenii, comunitatea Centrului ne-au fost sursă de bucurie, încredere, forță.
Privind lucrurile obiectiv, ni s-a confirmat valabilitatea expresiei americane „E nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil”. Doar alături de toți cei dragi putem învinge obstacolele ce se ivesc, rămânând integri din toate punctele de vedere.
Foto credit: Arhiva personală
