Astăzi în vizorul pervertirii e însăși firea omului – Pr. Răzvan Ionescu

Nu mai e timp pentru filosofii și sofisme. Confruntarea e pe față, nu atât între oameni, cât între Duhul și duhurile care îi animă. Astăzi, sub ochii noștri, în vizorul pervertirii e însăși firea omului.

Că este vorba de ideologicul alimentat pătimaș sau de demiurgicul cauționat de descoperiri recente ale științei, instrumentalizate pe făgașul recentului transumanism, toate sunt fațete contemporane ale propunerii de revizuire a umanului pe criterii lipsite de orice urmă de duhovnicesc.

Despotic și individualist. Paradoxal poate, această lucrare este posibilă tocmai în virtutea infinitei libertăți pe care Dumnezeu a pus-o în om. Consecințele?

Nefirescul poate fi numit firesc

Desigur, numai într-o lume în care suprafirescului i se spune că nu mai are ce să mai caute. Sau că nu există. De parcă existența lui ar ține de declarațiile noastre. Dar cine poate limita suflarea Duhului prin măsuri coercitiv-ideologice?

Întru Duhul este firesc să percepi că nefirească căutarea înveşnicirii omului prin artificializarea lui tehnică, în această viață. Întru Duhul poți oare să ignori ce ține de somatic, de diferențierea morfologică și funcțională, că să nu spunem vocațională, bărbat-femeie, contrarii care se atrag și unesc în Dumnezeu?

Poți oare să unilateralizezi fără să desfigurezi omul prin separarea sexualității de procreație, sau a conștiinței de trup ? Sau … atâtea și atâtea. Iar când toate acestea tind să fie sădite prin educație impactul crește asimptotic. Cultivați confuzia în oameni de mici pentru că atunci când vor fi mari să poată fi specialiștii acesteia.

Unde e problema? Garanția absolută a libertății umane este prezența harului. Dacă îl pierdem, cădem în iraționalitatea patimilor care sfâșie rațiunile profunde încifrate în om. Și fac din om (cel mult) un sclav al biologiei sale (abordate pătimaș). În plan duhovnicesc însă, îl fac prizonierul energiilor demonice.

Păcatul traumatizează peste generații

Evanghelia ne spune că îndepărtarea de Dumnezeu cauzează lăsarea omului de către Acesta sub stăpânirea patimilor sale rușinoase. Ce produc acestea? Perceperea aproapelui ca unealtă în direcția satisfacerii propriilor mișcări pătimașe. Copiii vor fi cei mai expuși.

Or, ce va putea purta bietul suflet de copil adoptat de un cuplu format din persoane de acelaşi gen care îl privește pătimaș, în termeni de posesie? Are treabă asta cu „paternitatea” sau „maternitatea”? Cum se răstignește inocența sub presiunea demonică a instrumentalizării pe altarul păgânesc al urâtorului Vieții?

Și devenit adult, cu mulțimea de traume ascunse în sine, ce va știi să ofere ca „părinte”? Păcatul traumatizează peste generații. De aceea, atenția creștinului este în a veghea la prezența harului în el. Explicită, simțită. Și suntem apologeții prin excelență ai libertății omenești întru Adevărul care ne face liberi. Cu proiecție în veșnicie.

Ce legătură au toate acestea cu referendumul?

Fiecare pas spre a spune lucrurile Domnului și a orândui societatea în rezonanță cu apelul evanghelic aduce har și libertate.

Referendumul este un instrument prin excelență democratic, nimeni nu îl poate contesta. Prin el suntem chemaţi să ne exprimăm cu privința la firea omului, așa cum o înțelegem noi întru Hristos. Avem tot dreptul să o facem.

Desigur, unii mai obișnuiți cu calculele financiare văd acest demers precum mirul de mare preț „irosit” de femeia cea păcătoasă că să ungă picioarele Domnului. Oare câte nu se puteau cumpără cu banii aceștia?

Cei care suspină astfel uită însă esențialul: nimic nu e prea scump în față riscului de pervertire a inocenței copiilor acestui neam. Un singur suflet ocrotit face mai mult decât toată suma pusă în mișcare pentru organizarea referendumului.

Fără discernământ sunt mai curând cei care boicotează, bieții de ei, pentru că prin ei această sumă se irosește la sigur, neproducând nimic, iar ei se arată sterili dezbaterii democratice a unui popor. Viitoare masă de manevră pentru îndoctrinări transfrontaliere.

Mai presus decât valurile noastre de păreri, gânduri și proteste stă chemarea prin Biserica în duhul cuviinţei și al ascultării: dacă ierarhii noștri, grijulii pentru atâtea suflete, ne îndeamnă spre vot, să fie mai presus de chemarea lor propria-mi părere și înțelegere?

Nu Biserica a inițiat acest referendum și nici nu îl gestionează (e de subliniat că Biserica nu cauţionează nici partide politice, nici corupție). L-au inițiat și cerut oamenii acestui neam cu conștiința trează că o carte importantă a libertății de conștiința se joacă acum.

Am ieșit dintr-o dictatură de 40 de ani, oare nu am învățat nimic?

Dacă pierdem specificul acestui neam, setea lui de sfințenie, și rămânem consumatori inerți al produselor subculturale alimentate ideologic, pe unde și ce va mai rămâne din noi?

„Această este viață veșnică, să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat”.

Condiția acestei cunoașteri nu depinde de cunoștințele științifice și culturale ale acestui veac, ci de curățirea inimii, a omului lăuntric.

„Fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu”.

Astfel că orice propunere de configurare a mediului uman din jurul nostru în direcția stârnirii patimilor nu face decât să îngusteze posibilitatea noastră, a fiecăruia dintre noi, să ne curățim lăuntric și, deci, să ne câștigăm veșnicia.

Ține și de fiecare dintre noi că omenirea întreagă să se miște în direcția împlinirii în Hristos.

Răspunsul tău la chemarea Lui?


Părintele Răzvan Andrei Ionescu este paroh al comunităţii ortodoxe române „Sfintele Parascheva şi Genoveva” (biserica Saint Sulpice), Paris, şi consilier permanent în Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală şi Meridională (Departament „teologie şi ştiință”).

Coordonează direcţia „Teologie ortodoxă şi ştiință” din cadrul Centrului Ortodox de Studii şi Cercetare Dumitru Stăniloae (teologie, spiritualitate, cultură) CDS din Paris.

Este licențiat şi deţine un master în domeniul teologiei ortodoxe (Bucureşti, Paris).

Doctorand în teologie ortodoxă, cu o teză privind relația între teologia ortodoxă şi ştiințe (Institutul de teologie ortodoxă „Saint Serge”, Paris).

Este inginer în electronică industrială (Bucureşti) şi deţine un master în inginerie medicală (Bucureşti).  Este doctor în inginerie biomedicală (teză în cotutelă între Université de Technologie de Compiègne, Franţa şi Universitatea „Politehnica” Bucureşti – 2002).

Foto credit: Basilica

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente