Arhim. Hrisostom Ciuciu de la Mănăstirea Putna a explicat, în predica rostită duminică, ce înseamnă că ne vom mântui ca prin foc (I Corinteni 3, 15), cum a potolit Mântuitorul Iisus Hristos furtuna și ce așteaptă Dumnezeu de la noi.
„Să nu cumva să avem ispita să cădem în apocatastaza lui Origen, care spune că Dumnezeu îi va mântui pe toți, inclusiv pe demoni, la sfârșit. Nu, nu asta vrea să spună Sfântul Pavel”, a precizat monahul putnean.
Ce înseamnă că ne mântuim ca prin foc
Părintele arhimandrit a pus în legătură Apostolul zilei cu Evanghelia Umblării pe mare: „Vedem aici pe Petru, care a început deja să zidească casa”.
„Pentru că a mers pe apă, a avut puterea să meargă pe apă, a avut puterea să-și țină ochii ațintiți către Hristos. Deci, temelia lui era Hristos. Și, cât timp temelia lui a fost Hristos, el a mers pe apă, el s-a ridicat deasupra furtunii.”
Când, însă, Sf. Petru și-a luat ochii de la Mântuitorul, a început să se scufunde, pentru că a pierdut pacea și a lăsat tulburarea (furtuna) să intre în el.
„Ei bine, este ca și cum casa lui Petru a fost învăluită, distrusă de flăcări, de data asta de ape. Și a rămas pe muchie de cuțit, cum spunem noi, în punctul de a muri. Dar, pentru că s-a întors la temelia Care era Hristos, pentru că a alergat imediat la Hristos pentru scăpare, cerându-I mântuirea, a fost mântuit”, a explicat Arhim. Hrisostom Ciuciu.
„Vedeți, asta vrea să zică Sfântul Pavel, că și aceia cărora le va arde casa, se vor mântui și ei, dar așa, ca prin foc, așa ca Petru. Mai mult mort decât viu.”
Păcatul, ratare a împlinirii
În continuare, părintele arhimandrit a explicat în ce fel mutarea atenției de la Hristos este păcat, pentru că ne împiedică să atingem ținta mântuirii.
„Ce a făcut Petru? Puțin a fost nevoie să-și miște atenția, să-și iau ochii de la Hristos, puțin. Au doară nu asta este păcatul?” a subliniat arhimandritul.
El a explicat că, în limba greacă, cuvântul pentru păcat este amartia, care provine din verbul amartano, folosit de vechii greci la olimpiade, la tirul cu arcul: înseamnă a rata ținta chiar și cu puțin.
„Deci păcat nu înseamnă numaidecât să faci ceva opus binelui, ci să nu faci binele deplin, să ratezi puțin.”
Ni se cere nimic mai puțin decât desăvârșirea
Tot în limba greacă, cuvântul pentru virtute este areti, care inițial însemna excelență. Însemna maximum de potențial pe care îl poate atinge cineva. Aceasta ne arată că Dumnezeu așteaptă de la noi „nimic mai puțin decât desăvârșirea”, a subliniat arhimandritul putnean.
Dar Sf. Petru, după ce a mers pe apă, încă mai avea de învățat, încă nu se așezase pe piatra care era Hristos, dar era pe cale. „N-a înțeles că Hristos este deasupra, că pacea lui Hristos este o altfel de pace decât credea el”, a explicat Arhim. Hrisostom Ciuciu.
„Hristos era deasupra tulburării, deasupra furtunii, pentru că nu era furtună în El, pentru că în El era pace, era pacea care covârșește toată mintea, pacea care covârșește toată zidirea.”
Cum a liniștit Hristos marea
În această ordine de idei, arhimandritul a explicat cum a potolit Hristos furtuna: „Pacea Lui a fost revărsată peste zidire și zidirea s-a liniștit”.
Petru trebuia să înțeleagă că „și în mijlocul furtunii dacă ești, dacă pacea lui Hristos stăpânește inima ta, nu ai de ce să te temi”.
„Nu doar peste ape vei călca, ci și peste șerpi, peste balauri, peste orice dătător de moarte. Și în iad să fii, dacă ai pacea lui Hristos în inima ta, iadul se va transforma în rai. Aceasta a fost lecția pe care a învățat-o Petru cu greu”, a adăugat părintele arhimandrit.
„Aceasta ni se cere și nouă, frați creștini, acum. Să înțelegem că nu este altă pace decât pacea lui Dumnezeu. Și această pace ne-a fost dăruită, ne este aproape. El Însuși ne-a spus, înainte de a se înălța la cer: Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu (Ioan 14, 27).
Vocația creștinului este de mijlocitor pentru lume
„Pe aceasta s-o așezați la temelie. Să ne întoarcem, să ne aducem aminte cine este temelia noastră. Pe ce zidim? Înainte de a ne hotărî cu ce zidim, să ne aducem aminte pe ce zidim? Care este temelia? Știți de ce? Pentru că nu doar ni se cere perfecțiunea, desăvârșirea”, a continuat Arhim. Hrisostom Ciuciu.
„Nouă, creștinilor, ni se cere să mijlocim. Ni se cere să ne rugăm pentru ceilalți. Ni se cere să facem ceea ce alții nu fac, nu vor sau nu pot sau nu știu să facă. Într-un cuvânt, ni se cere să mijlocim.”
El a explicat și în ce constă această mijlocire ca atitudine spirituală:
„Înseamnă să fii în mijloc. Înseamnă să fii acolo, în ochiul furtunii, cum se spune. Pentru că acolo este Hristos. Dar să nu uiți că pacea Lui trebuie să stăpânească inima ta”.
„Trebuie să rămânem în mijlocul acestor valuri, dar să ne ridicăm deasupra lor. Și asta o poate face numai Hristos, prin pacea pe care ne-o dă mereu”, a încheiat părintele arhimandrit.
„Dacă vom ține cont de lucrul acesta, pacea aceasta a Lui se va așeza în inima noastră și se va întâmpla ce a spus Sfântul Serafim de Sarov: Mii se vor mântui în jurul nostru. Abia atunci ne vom împlini chemarea de mijlocitori.”
Foto credit: Youtube / Mănăstirea Putna
